Giganții energetici europeni trec peste capetele de la Bruxelles. UE s-a fript cu gaz rusesc, acum vrea și cu GNL

Liderii europeni s-au lăudat că și-au redus dependența de gazul rusesc de când Vladimir Putin a invadat Ucraina. Dar aceasta este doar o parte a adevărului. Chiar dacă proiectul Nord Stream este blocat, importurile de gaze naturale lichefiate (GNL) din Rusia în UE au crescut cu 46% în acest an.

Pentru țările UE, riscul este că utilizarea tot mai mare a GNL din Rusia venit pe cale maritimă ar putea pune Europa la mila lui Vladimir Putin în 2023, chiar în momentul în care blocul comunitar încearcă să își refacă stocurile de gaze pentru iarnă.

Ursula von der Leyen toacă vorbe

Oficialii UE s-au mândrit că țările din blocul comunitar și-au redus achizițiile de combustibili fosili ruși de la începutul războiului în Ucraina, în timp ce liderii europeni au încercat să atace finanțele Kremlinului.

„Trebuie să reducem veniturile Rusiei, pe care Putin le folosește pentru a-și finanța războiul atroce din Ucraina”, a declarat în septembrie președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Dar, în timp ce reducerile de aprovizionare cu gaze prin gazoducte au fost drastice – o combinație între restricționarea de către Rusia a fluxurilor de gaze pe conducte și diversificarea importurilor de către țările UE – comerțul cu GNL al Europei cu Rusia spune o poveste diferită, scrie Politico.

Statisticile Comisiei Europene arată că, în perioada ianuarie-septembrie 2022, țările UE au importat 16,5 miliarde de metri cubi (bcm) de GNL rusesc, în creștere de la 11,3 miliarde față de aceeași perioadă a anului trecut.

Creșterea importurilor de GNL este mică în comparație cu scăderea uriașă a importurilor de gaze rusești prin conducte, care s-au înjumătățit de la 105,7 miliarde metri cubi în primele nouă luni ale anului trecut la 54,2 în aceeași perioadă a acestui an, potrivit cifrelor Comisiei.

TotalEnergies, Novatek și oamenii Kremlinului

Dar creșterea importurilor de GNL este contrară retoricii UE și nu este lipsită de riscurile inerente, au declarat analiștii pieței energetice. Franța, Olanda, Spania și Belgia au fost principalii importatori de GNL rusesc în 2022, potrivit unei analize a grupului de monitorizare a pieței energetice Montel, o treime din livrările de GNL rusesc în Europa fiind direcționate către Franța și aproape un sfert către Spania.

Cea mai mare parte a GNL rusesc care ajunge în Europa provine de la firma energetică Novatek, care operează terminalul Yamal LNG din nord-vestul Siberiei, la care gigantul energetic francez TotalEnergies este acționar minoritar. Unele țări europene au încheiat contracte pe termen lung pentru importul de GNL, care mai au o execuție de câțiva ani.

Spre deosebire de Gazprom, companie cu capital majoritar rusesc de stat, care deține monopolul asupra exporturilor prin conducte, Novatek este o companie independentă, dar are „acționari care sunt apropiați de Kremlin, ceea ce îi poate influența puternic operațiunile”, potrivit unei analize publicate de Center on Global Energy Policy de la Universitatea Columbia.

UE s-a fript cu gaz, acum încearcă și cu GNL

Doar două țări din Europa – Marea Britanie și Lituania – au oprit complet importurile de GNL rusesc. Anne-Sophie Corbeau, cercetător global la Universitatea Columbia, a declarat că este „foarte convenabil pentru toată lumea să închidă ochii la fluxurile de GNL rusesc” în Europa.

Din punct de vedere economic, a spus Corbeau, „are sens” ca Europa să continue să importe GNL din Rusia pentru moment. Eliminarea GNL rusesc de pe piața UE ar însemna că țările europene ar cumpăra mai mult GNL din alte părți ale lumii, ceea ce ar duce la creșterea prețurilor pentru țările mai sărace din Asia.

„Prețurile ar fi stratosferice și acest lucru ar fi extrem de rău nu numai pentru Europa, ci și pentru o mulțime de țări care nu și-ar putea permite GNL”, a spus Corbeau.

Dar, a adăugat ea, creșterea importurilor de GNL rusesc a ridicat potențialul ca „Rusia să folosească GNL ca armă geopolitică” – la fel cum a făcut-o cu gazele prin conducte. Putin ar putea bloca exporturile către țările „neprietenoase”, continuând în același timp să ofere un colac de salvare gazier statelor mai sărace din Asia care suferă de grave penurii de energie.

O astfel de mișcare ar putea avea consecințe pentru UE în 2023, în contextul în care Agenția Internațională pentru Energie a lansat noi avertismente potrivit cărora Europa s-ar putea confrunta cu un deficit de aprovizionare cu gaze de până la 30 de miliarde de metri cubi în timpul sezonului de umplere a depozitelor din vara anului viitor.