În toamna anului 1984, Helmut Kohl a călătorit la Beijing, cu industriașii germani după el, pentru a valorifica ceea ce a prezis că va fi un efort de „modernizare de un secol”. După ce a inaugurat prima fabrică chineză a Volkswagen, Kohl s-a întors acasă, spunând parlamentului că el și liderii chinezi au decis să construiască un „parteneriat stabil, pe termen lung”. Profeția cancelarului s-a împlinit, convingând o generație de elite politice și de afaceri germane că China este calea prosperității Germaniei.
Ceea ce a uitat să ia în considerare este ce să facă dacă Beijingul ar folosi cheia pentru a-i bloca într-o relație economică din care nu puteau scăpa, pentru că legăturile Germaniei cu China au devenit atât de extinse încât inversarea lor nu mai este o opțiune realistă. Marile corporații industriale germane – inclusiv giganții Siemens, VW sau BASF – au fost printre primele companii occidentale care au făcut pariuri mari pe China în anii 1980 și s-au dezvoltat acolo de atunci. „Vom scoate chinezii de pe biciclete”, s-a lăudat “patriarhul” Volkswagen, Ferdinand Piech. Zis și făcut. Numai anul trecut, Germania a exportat bunuri în valoare de aproape 100 miliarde euro către China, reprezentând mai mult de jumătate din valoarea tuturor exporturilor UE către țară. Această încredere, comentează Politico, este principalul motiv pentru care cancelarul Angela Merkel a preferat să ignore cererile de acțiune decisivă asupra Chinei ca răspuns la acțiunile sale din Hong Kong și din alte părți, optând în schimb pentru o abordare de așteptare în speranța disparției tensiunilor. O abordare care se aseamănă cu cea privind Rusia lui Vladimir Putin, alt partener de nădejde.
Doar afaceri
Washingtonul a făcut presiuni asupra Europei pentru a-și alege părțile în confruntarea cu China, o dispută geopolitică fierbinte de care mulți se tem să se transforme într-un alt război rece sau mai rău.Deși Europa a declarat China „rival sistemic” anul trecut și a adoptat un ton mai puternic în chestiuni precum achizițiile chineze de companii strategice europene, la Bruxelles nu există încă o strategie detaliată în acest sens. Cu alte cuvinte, UE va asculta de cel mai puternic, de “locomotiva” sa, Germania. De când a devenit cancelar în 2005, Merkel a călătorit în China de zeci de ori. Indiferent de conjuncturile care au iritat vizibil Bejingul –represiunea din Hong Kong, sancțiunile privind tehnologia 5G, Huawei, furtul proprietății intelectuale a tehnologiei occidentale, originile Covid-19 – afacerile germane în China înfloresc și nu prezintă semne de retragere. Pentru BASF, China „nu este doar cea mai mare piață, ci cea mai rapidă creștere”, a declarat CEO-ul Martin Brudermüller.
Are și de ce: gigantul chimic va ridica un complex de fabrici de mase plastice de înaltă tehnologie în sudul Chinei – proiectul de 10 miliarde de dolari reprezintă cea mai mare investiție din istoria companiei de 155 de ani. Asta în timp ce Xi Jinping nu retrage guvernul și Partidul Comunist din sfera corporativă, ba mai mult, o lege recentă privind securitatea cibernetică obligă companiile să acorde autorităților chineze accesul la rețelele lor, alimentând temerile între firmele străine că ar fi neputincioase să-și protejeze secretele comerciale. O tactică pe care China a folosit-o cu mare succes pentru a absorbi cunoștințele și expertiza occidentală. Motivul pentru care exporturile germane către China au rămas atât de robuste de-a lungul anilor este că ingineria germană este încă superioară. Ideea că Partidul Comunist Chinez va conduce țara spre o economie liberală e o himeră și, până la urmă, afacerile sunt afaceri.
Unii văd plecarea lui Merkel – mandatul guvernului său se încheie într-un an și nu intenționează să candideze pentru realegere – ca o șansă pentru Germania de a se repoziționa față de China. Realitățile economice spun o altă poveste. Având în vedere că Europa încă se învârte sub efectele pandemiei – la care se adaugă o prabușire a cererii pieței din SUA și un Brexit dezordonat la orizont, China este singurul lucru care împiedică economia Germaniei să cadă pe podea. Obiectivul lui Kohl de a lega averile Germaniei de China a funcționat și acum nu mai există nicio cale de întoarcere.
