Microprocesoarele au rămas mult timp componente indispensabile, care puteau fi produse sau asamblate departe, dar consumate peste tot. O serie de schimbări recente au modificat această percepție.
Pandemia de Covid, prin crearea unor întreruperi în aprovizionare, a scos la iveală fragilitatea celor care nu controlau lanțul de producție. Tensiunile sino-americane și apariția inteligenței artificiale au amplificat și mai mult rolul crucial jucat de acest mic pătrat de siliciu fin gravat, devenit o verigă strategică a geopoliticii, notează Le Monde.
Apărute în Statele Unite la începutul anilor 1960, cipurile ocupă acum un loc esențial în cursa tehnologică mondială. Sunt al treilea produs cel mai comercializat pe planetă, după produsele petroliere și automobile, iar sectorul ar trebui să își dubleze dimensiunea până la sfârșitul deceniului, depășind 1 000 de miliarde de dolari. Nu mai este doar o simplă industrie, ci o armă strategică și un levier diplomatic pentru care SUA, Taiwan și China se luptă cu înverșunare, în special prin intermediul campionilor lor: Nvidia, TSMC și Huawei.
Europa rămâne marginalizată. Singurul atu al Vechiului Continent se rezumă la ASML, lider în fabricarea de mașini de fotolitografie, esențiale pentru dezvoltarea celor mai performante cipuri utilizate în IA.
Geopolitica microprocesoarelor se conturează în jurul unei zone geografice îndepărtate, Asia-Pacific, și întruchipează un hipercapitalism extrem de avid de investiții, cercetare, dezvoltare și energie, în care Europa nu a găsit încă mijloacele de a concura.
Întârzierea acumulată nu va fi recuperată cu o serie de subvenții, așa cum s-a întâmplat prea des în trecut. Regulamentul European Chips Act, adoptat în 2023 de Parlamentul European, merge în direcția bună pentru a garanta o parte din aprovizionare.
Dar răspunsul rămâne insuficient în fața Statelor Unite, care reacționează cu brutalitate, a Chinei, care răspunde cu ambiție și determinare, sau a Taiwanului, care a mizat pe o inteligență strategică pe termen lung. Europa trebuie să-și folosească resursele umane, tehnologice și financiare necesare pentru a se alătura acestui grup. Însă, după ce a trăit în confortul dependenței, căutarea suveranității se anunță lungă și dureroasă.