În timp ce Rusia și Gazprom fac eforturi pentru a finaliza ultimii kilometri ai conductei de gaz, administrația Biden dezbate cum să oprească rapid proiectul fără a înstrăina un aliat cheie european: Germania.
Nord Stream 2 va aduce până la 55 de miliarde de metri cubi de gaz pe an din Rusia, pe sub Marea Baltică, în Germania (în 2019, Germania a consumat 95 de miliarde de metri cubi de gaz). Cei 1.200 de kilometri ai gazoductului sunt finalizați în proporție de 94%. Washingtonul consideră că acest proiect va extinde infrastructura rusă pe teritoriul NATO și, prin urmare, ar amenința statele sale membre și ar face unele țări europene mai dependente de energia rusă. Obiectivul general al noii administrații este de a afișa un front unit cu Germania și restul Europei împotriva agresiunii rusești. Dar Germania este dornică să vadă conducta finalizată, deoarece ar oferi o alternativă mai ieftină pentru gazele naturale, ceea ce înseamnă că SUA ar putea enerva un aliat cheie dacă ar continua cu sancțiunile cerute de Congres. Joe Biden însuși a numit în mod public conducta „o afacere proastă pentru Europa”, iar un pachet de sancțiuni asupra proiectului continuă să-și croiască drum prin procesul interinstituțional, chiar dacă nu este la fel de rapid pe cât doresc unii parlamentari.
Un proiect geopolitic
Americanii și mulți europeni din afara Germaniei văd Nord Stream 2 ca un proiect geopolitic. O întreprindere pur comercială ar fi actualizat conductele existente care tranzitează Ucraina, Belarus și Polonia – la o fracțiune din costul unei noi conducte submarine. Mai mult, Nord Stream 2 nu va aduce gaze noi; pur și simplu va devia gazul din acele alte conducte. Moscova s-a angajat în această strategie de a ocoli Ucraina și de a refuza veniturile din tranzitul de gaze către Kiev. Aceasta face parte dintr-un efort rusesc multi-vector de a-și slăbi vecinii occidentali, notează analiștii de la Brookings. Mai mulți oficiali americani recunosc că problema sancțiunilor Nord Stream 2 supără Germania. Secretarul de stat Antony Blinken încearcă să reconstruiască relația Washingtonului cu Berlinul după patru ani de neglijare și dispreț din partea administrației fostului președinte Donald Trump. Relația s-a deteriorat atât de mult sub Trump, încât cancelarul german Angela Merkel a spus că Europa nu se mai poate baza pe SUA și „trebuie să-și ia destinul în propriile sale mâini”. La sfârșitul lunii ianuarie, după ce a vorbit cu Blinken, ministrul de externe al Germaniei, Heiko Maas, a declarat că poziția lor a rămas neschimbată.
Dar el a subliniat că relația cu SUA pare deja să se “îmbunătățească”. Germania, în speranța de a termina conducta, încearcă să convingă Washingtonul că se va asigura că un mecanism de reglementare va acționa pentru a constrânge orice încercări de manipulare a pieței de către Rusia; să ofere asistență pentru construirea terminalelor care ar putea primi gaz natural lichid american(GNL) ; și este de acord că anumite acțiuni rusești ar putea declanșa oprirea importurilor de gaze prin Nord Stream 2. Dar aceste propuneri nu par convingătoare. Un mecanism de reglementare are sens, dar cine știe acum cum va funcționa în practică? În plus, terminalele GNL nu vor depăși avantajul de preț de care se bucură gazul expediat prin conducte. Se pune întrebarea dacă riscurile de a permite finalizarea conductei și pârghia pe care ar putea-o da Rusiei asupra Europei și NATO, depășesc cu mult consecințele supărării Berlinului pe termen scurt.
