Nu contează dacă Rusia nu a putut sau nu a vrut să stimuleze aprovizionarea cu gaze naturale către Europa în ultimele săptămâni. În orice caz, și-a subminat pretenția de a fi un furnizor de încredere.
Criza energetică cu care se confruntă în prezent Europa a dus la creșterea vertiginoasă a prețurilor la Facilitatea olandeză de transfer de titluri și a altor burse. La apogeul lor la începutul acestei luni, au fost de aproape șase ori mai mari decât la începutul anului: 162 euro pentru Megawatt oră, adică aproximativ 2.000 de dolari pentru o mie de meri cubi. Mai mult de o treime din gazele naturale consumate de Europa provin din Rusia.
Promisiunile președintelui Vladimir Putin privind mai mult gaz rusesc pentru Europa au contribuit la o scădere a prețurilor cu 40% de la acest vârf. Totuși, costă de trei ori mai mult decât erau la începutul lunii ianuarie – și iarna încă nu a venit.
Potrivit Bloomberg, Rusia vrea ca preţurile la gaze în Europa să fie undeva între 300 şi 400 de dolari pentru mia de metri cubi, un nivel care ar permite grupului Gazprom să îşi menţină poziţia dominantă pe piaţa continentului.
Lipsa de gaze din Europa are multe cauze — scăderea producției în Marea Britanie și Țările de Jos, cererea post-pandemie și eșecul refacerii stocurilor.Dar degetele acuzatoare au fost îndreptate și în altă parte.
Gazprom ține în șah un continent
De exemplu, spre o Rusie manipulatoare care a reținut aprovizionarea, hotărâtă să obțină aprobarea europeană pentru noua sa conductă de sub Marea Baltică.
Spre utilitățile europene, care plătesc acum prețul inevitabil pentru trecerea lor la contractele pe termen lung cu monopolul rusesc de export Gazprom.
Și spre guvernele europene care și-au abandonat energia fiabilă(cărbune, nucleară) în favoarea costisitoarei tranziții verzi, lăsând continentul extrem de vulnerabil și la cheremul Rusiei lui Putin.
Dar un lucru este destul de clar: Europa nu a primit până acum atât de mult gaz cât are nevoie sau vrea de la Rusia în cursul anului 2021.
Depozitele de gaze naturale din Germania, de exemplu, „sunt umplute în prezent în proporţie de 70%, în timp ce în cazul celor din UE gradul de este de 77%. În mod normal, la acest moment al anului, ele trebuiau să fie umplute în proporţie de 90%”, indică experţii Commerzbank.
Este posibil ca Gazprom să fi furnizat tot gazul necesar prin contractele sale cu cumpărătorii europeni, dar în mod evident nu și-a alimentat propriile locuri de stocare de pe continent.
Putin a ordonat companiei să înceapă să-și reumple instalațiile europene de stocare a gazului luna viitoare, când cele din Rusia vor fi pline.
Decizia a contribuit la scăderea prețurilor europene și la atenuarea preocupărilor imediate, dar nu face nimic pentru a rezolva problemele pe termen lung.
Cu un Gazprom care ține în șah un continent, cu un Kremlin care profită – sau creează – o criză energetică pentru a forța UE să aprobe Nord Stream 2, liderii europeni trebuie să se întrebe ce va urma pe lista de cumpărături a lui Putin?
Înlăturarea sancțiunilor impuse după încarcerarea liderului opoziției ruse Alexey Navalnîi? Recunoașterea anexării Crimeei de către Rusia?
În orice caz, răspunsul european ar trebui să fie același: diversificarea aprovizionării de gaze – Norvegia, Marea Britanie, Olanda, SUA – pentru a preveni viitoarele deficite și a ieși de sub dependența de o Rusie care nu mai este un furnizor de încredere.
