UE a rămas singură în tranziția energetică. Celelalte țări promovează progresul și prosperitateaUE a devenit liderul tranziției energetice la nivel mondial, un lider pe care, însă, nu-l urmează nimeni. Cu cât Uniunea își reduce emisiile, sinucigându-se social și economic, cu atât emisiile de CO2 cresc într-un ritm infernal în celelalte colțuri ale lumii. Obiectivele climatice ambițioase s-au dovedit a fi un eșec total, astfel că ne putem aștepta la o posibilă retragere a statelor Uniunii Europene din Acordul de la Paris, atrage atenția un fost oficial al Comisiei Europene.
Lumea nu trece în prezent printr-o tranziție energetică globală, ci, mai degrabă, printr-o fază de adăugare de energie, în care noile surse de energie pur și simplu se adaugă celor existente, în loc să le înlocuiască, semnalează, în europeanscientist.com, dr. ing. prof. Samuel Furfari, fost funcționar superior în cadrul Direcției Generale Energie a Comisiei Europene, timp de 36 de ani. Combustibilii fosili rămân fundamentul progresului și prosperității, dovadă că procentul acestora în consumul mondial de anul trecut a fost de 86,6%.
”Decalajul dintre obiectivele climatice ambițioase și realitatea consumului global de energie nu va face decât să se adâncească. Eșecul obiectivelor climatice anunțate este acum atât de evident încât ne putem aștepta la o posibilă retragere din Acordul de la Paris, deoarece devine din ce în ce mai dificil să ascundem amploarea acestui eșec. Paradoxal, Comisia Europeană continuă să propună obiective utopice, cum ar fi, de exemplu, faptul că unele țări s-au angajat să reducă cu 90% propriile emisii până în 2040, în timp ce cea mai recentă ediție a Statistic Review of World Energy arată clar acest eșec”, se arată în analiza lui dr. ing. prof. Samuel Furfari. Potrivit acestuia, constrângerile economice și sociale, precum și nevoia de aprovizionare sigură cu energie, fac puțin probabilă reducerea cererii de combustibili fosili.
Pondere de 73,4% a combustibililor fosili
Combustibilii fosili rămân piatra de temelie a sistemului energetic global, reprezentând 86,6% din consumul total de energie – 513 exajouli (EJ) dintr-un total de 592 EJ, conform datelor publicate de Institutul Energiei. În UE, în ciuda creșterii consumului de energie regenerabilă, ponderea combustibililor fosili rămâne la 73,4%. Energia nucleară a furnizat 31 EJ (5,2%), energia hidroelectrică 16 EJ (2,7%), iar energia eoliană și solară, împreună cu alte energii regenerabile, 33 EJ (5,6%). În ceea ce privește consumul de energie primară, China este de departe cel mai mare consumator, reprezentând peste un sfert din cererea totală, de 160 EJ. Consumul UE, de 52 EJ, reprezintă o treime din cel al Chinei. Este demn de remarcat faptul că Germania se numără printre țările cu un consum de peste 10 EJ.
”În ultimul deceniu, UE și-a redus cererea de energie cu 6,1 EJ. În schimb, restul lumii și-a crescut cererea de energie cu 76,8 EJ – de treisprezece ori mai mult. Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere că competitivitatea UE este în prezent amenințată de Pactul Verde. Această tragedie este recunoscută chiar și în raportul lui Mario Draghi, deși acesta nu atribuie direct eșecurile Pactului Verde pentru a rămâne corect din punct de vedere politic. În schimb, raportul dă vina pe creșterea prețurilor la energie, care, însă, nu este altceva decât consecința politicii energetice a UE”, se precizează în analiza expertului.
Emisiile tot cresc
În 2024, emisiile globale legate de energie au atins 35.492 milioane de tone de echivalent CO₂. Țările OCDE au reprezentat 11.072 milioane de tone din această cantitate, în timp ce țările non-OCDE au reprezentat un procent fără precedent de 68,8% din emisiile globale, sau 24.420 milioane de tone. China a fost cel mai mare emițător individual, cu 11.173 milioane de tone de echivalent CO₂, echivalentul a 31,5% din totalul global. Statele Unite au contribuit cu 13,0%, în timp ce Uniunea Europeană, cu 2.484 milioane de tone, a fost responsabilă pentru 7,0%. ”Acest lucru demonstrează încă o dată lipsa de voință de a promova politica climatică globală. În afara forurilor de la Bruxelles și Strasbourg, interesele șefilor de stat și de guvern naționali sunt mai concentrate pe prosperitate decât pe obiectivul utopic de reducere a emisiilor de CO₂. Chiar dacă UE s-ar micșora și mai mult, voluntar sau involuntar, acest lucru nu ar schimba dinamica creșterii emisiilor globale de CO₂”, consideră dr. ing. prof. Samuel Furfari.
