Bântuiți de o criză migrațională din 2015 alimentată de războiul sirian, liderii europeni vor cu disperare să evite un alt aflux pe scară largă de refugiați și migranți din Afganistan.
Cu excepția celor care au ajutat forțele occidentale în războiul de două decenii al țării, mesajul adresat afganilor care se gândesc să fugă în Europa este: dacă trebuie să plecați, mergeți în țările vecine, dar nu veniți aici.
Austria a sugerat înființarea de „centre de deportare” în țările vecine cu Afganistanul, astfel încât UE să poată deporta afganii cărora li s-a refuzat azilul – chiar dacă nu pot fi trimiși înapoi în țara lor natală.
Imagini cu oamenii agățați de avioanele care decolau de pe aeroportul din Kabul nu au făcut decât să adâncească anxietatea Europei față de o posibilă criză a refugiaților.
Statele Unite și aliații săi din NATO se străduiesc să evacueze mii de afgani care se tem că vor fi pedepsiți de talibani pentru că au lucrat cu forțele occidentale. Dar este puțin probabil ca alți afgani să primească aceeași întâmpinare.
Uși închise
Germania, care din 2015 a admis mai mulți sirieni decât orice altă națiune occidentală, trimite astăzi un semnal diferit.
Mai mulți politicieni, inclusiv Armin Laschet, posibil succesor al cancelarului Angela Merkel, au avertizat că nu trebuie să existe „nici o repetare” a crizei migrației din 2015.
Președintele francez Emmanuel Macron a subliniat că „Europa singură nu poate suporta consecințele situației din Afganistan” și „trebuie să anticipăm și să ne protejăm împotriva fluxurilor migratorii semnificative”.
Marea Britanie, care a părăsit UE în 2020, a declarat că va primi 5.000 de refugiați afgani în acest an.
Au existat puține oferte concrete din țările europene, care, pe lângă evacuarea propriilor cetățeni spun că se concentrează pe ajutarea afganilor în țara lor și în țările vecine, cum ar fi Iranul și Pakistanul.
Europa „nu ar trebui să aștepte până când oamenii se vor aduna la frontiera noastră externă”, a declarat comisarul UE pentru afaceri interne Ylva Johansson.
Președintele Consiliului UE, Charles Michel, sugerează “parteneriate cu țări terțe, care să asigure migrarea posibilă într-un mod ordonat și consecvent”, dar nu spune cum ar funcționa un astfel de plan.
Grecia, ale cărei insule pitorești cu fața spre coasta Turciei au fost punctul de intrare european pentru sute de mii de sirieni, irakieni, afgani și alții în urmă cu șase ani, a arătat clar că nu vrea să retrăiască acea criză.
Ministrul migrației, Notis Mitarachi, a declarat că Grecia nu va accepta să fie „poarta de intrare a fluxurilor neregulate în UE” și consideră că Turcia este un loc sigur pentru afgani.
Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a văzut roșu și a avertizat că țara sa, care găzduiește deja 3,6 milioane de sirieni și sute de mii de afgani, “nu are datoria, responsabilitatea sau obligația de a fi depozitul european pentru refugiați”.
Atitudinile față de migranți s-au înrăutățit în Europa după criza din 2015, alimentând ascensiunea partidelor de extremă dreapta, precum Alternativa pentru Germania, cel mai mare partid de opoziție înainte de alegerile parlamentare de luna viitoare.
Chiar și în Turcia, migranții din Siria și Afganistan, tratați odinioară ca frați musulmani, sunt priviți din ce în ce mai suspicios în timp ce Ankara se confruntă cu creșterea inflației și a șomajului.
Agenția Națiunilor Unite pentru refugiați, UNHCR, estimează că 630.000 de afgani au solicitat azil în țările UE în ultimii 10 ani, cu cel mai mare număr în Germania, Ungaria, Grecia și Suedia.