Hidrogenul, cel mai abundent element chimic din univers, ocupă un loc central în energiile viitorului, iar Europa se poziționează în acest segment.
Deocamdată, utilizările hidrogenului se limitează în principal la industria chimică (amoniac pentru fabricarea îngrășămintelor) și petrochimice (pentru rafinare), iar acest hidrogen este foarte „gri”, deoarece este produs la 95% din gaze, petrol și cărbune. Pe scurt, în contextul luptei împotriva schimbărilor climatice, hidrogenul este în prezent o parte a problemei, mai degrabă decât soluția. Dar Uniunea Europeană, care își propune să fie neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2050, reînnoiește speranța apariției unei economii cu hidrogen curat în acordul său verde; ceea ce repetă Germania, Franța și Italia, oferind miliarde de euro pentru construirea unui sector în această zonă. Obiectivul este de a produce în masă hidrogen „verde” prin electroliza apei, folosind electricitate fără carbon (eoliană, fotovoltaică, hidraulică etc). Dincolo de lupta împotriva încălzirii globale, provocarea constă în îmbunătățirea calității aerului și a securității aprovizionării cu energie, deschizând în același timp noi puncte comerciale.
Comisia Europeană vizează prioritar sectoarele industriale grele precum oțelul, produsele chimice sau rafinarea pentru care nu este posibilă nicio altă strategie de decarbonizare. Pentru modurile de transport în masă în care utilizarea bateriilor este constrânsă de autonomie (vehicule grele de marfă, autocare, trenuri etc), hidrogenul merită, de asemenea, să fie explorat, sub rezerva unei rețele europene de către stații de distribuție. Un mare obstacol îl reprezintă costurile: hidrogenul „verde” este de aproximativ trei până la patru ori mai scump decât cel „gri”. Și alte culori ar putea fi necesare pentru apariția unui hidrogen fără carbon: „albastru” (un produs pe bază de gaze natural)sau „galben” ( bazat pe electricitate nucleară).Una peste alta, dacă europenii au deja active industriale (în special de ambele părți ale Rinului), construirea unui astfel de sector va presupune un efort pe termen lung, cu efecte limitate asupra obiectivelor de mediu în următorii 10 ani. Pentru o Uniune în căutarea suveranității industriale, hidrogenul va servi drept test.