Europa, năpădită de cocaina sud-americană și de violența cartelurilor

În marile orașe europene este nevoie de doar câteva zeci de minute pentru a comanda cocaină printr-un sistem de mesagerie criptat, cum ar fi WhatsApp sau Signal, și pentru a fi livrată la domiciliu, ca o pizza. Și în domeniul drogurilor „uberizarea” a revoluționat o piață mină de aur pentru baronii drogurilor.

În 2021, aproximativ 3,5 milioane de europeni au încercat cel puțin o dată cocaina, potrivit Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT). Acesta este un nivel „istoric”, de patru ori mai mare decât cel măsurat în urmă cu 20 de ani. Cererea de cocaină crește în același ritm ca și oferta: vertiginos.

Europa, prioritate pentru baronii drogurilor

Volumul confiscărilor pe Bătrânul Continent, singurul barometru oficial în acest domeniu, a bătut un nou record în 2021, cu 240 de tone, potrivit Europol, față de 213 tone în 2020 și 49 de tone cu zece ani înainte. Anul 2022 arată și mai bine: numai în porturile din Anvers (Belgia) și Rotterdam (Olanda) au fost confiscate 162 de tone anul trecut, potrivit autorităților vamale din cele două țări. Un „tsunami”, a rezumat șeful poliției judiciare federale belgiene, Eric Snoeck.

De când baronii drogurilor au făcut din Europa o prioritate, la începutul anilor 2000, profiturile de zeci de miliarde de dolari generate de această piață au alimentat corupția pe scară largă și criminalitatea hiperviolentă inspirată de cea din America de Sud, notează Le Point.

„Miza financiară este atât de mare încât organizațiile criminale au importat pe teritoriul nostru metodele cartelurilor: reglări de conturi, răpiri, tortură”, spune Stéphanie Cherbonnier, șefa Oficiului francez antidrog (Ofast). Marile porturi din Europa de Nord sunt acum afectate de violența mafiilor locale care destabilizează vechi democrații precum Belgia și Olanda.

Cu grenade aruncate sau împușcături în stradă la Anvers, asasinate la Amsterdam, planuri de răpire a unor personalități politice în ambele țări toamna trecută, traficanții amenință ordinea publică și zguduie întreaga societate.

Până la punctul în care Belgia ar putea fi în curând „calificată drept narco-stat”, a avertizat în septembrie procurorul general al Bruxelles-ului, Johan Delmulle.

„Aurul alb” de la mii de kilometri distanță

Periplul cocainei începe la mii de kilometri distanță. Pe pantele platourilor înalte din Columbia, Peru și Bolivia cresc frunzele din care se extrage medicamentul popularizat în secolul al XIX-lea de Sigmund Freud și de o mână de chimiști europeni pentru proprietățile sale medicinale.

În regiunea Catatumbo (nord-estul Columbiei), coca a luat de mult timp locul culturilor alimentare. Într-o țară în care salariul minim zilnic este de numai 7 dolari, un cultivator de coca poate câștiga de cinci ori mai mult.

Peste 200.000 de familii columbiene recoltau coca în 2018, potrivit ONU. Miliardele de dolari cheltuite timp de decenii de Bogota și de principalul său susținător, Washington, în „războiul împotriva drogurilor” nu au schimbat nimic: producția continuă să crească.

În 2021 a bătut chiar un record absolut: 1.400 de tone produse, față de 1.228 de tone în anul precedent, potrivit Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC). O creștere de 14%.

Experții estimează la peste 2.000 de tone volumul total de cocaină de pe piața mondială în 2021. Odată recoltate, frunzele sunt date chimiștilor care le amestecă cu benzină, var, ciment și sulfat de amoniu pentru a obține o pastă albă vândută în Catatumbo cu aproximativ 370 dolari pe kilogram.

Această pastă este apoi îmbogățită în alte laboratoare cu un cocktail de acizi și solvenți pentru a deveni „coke”. Pur, prețul său a depășit pragul de 1.000 de dolari pe kilogram.

Cartelurile mexicane

Numai Columbia furnizează două treimi din cocaina din lume. Însă prăbușirea cartelurilor Medellin și Cali la mijlocul anilor 1990 și acordul de pace semnat în 2016 cu gruparea de gherilă marxistă Forțele Armate Revoluționare ale Columbiei (Farc) au dat peste cap piața.

Mexicanii, care erau simpli intermediari la sfârșitul secolului trecut, au profitat de fragmentarea rivalilor lor columbieni pentru a prelua controlul aproape total al sectorului, de la finanțarea producției la supravegherea exporturilor.

Multă vreme, cartelurile Sinaloa sau Jalisco au favorizat piața lor „naturală”, Statele Unite. Acum, acestea vizează Europa, unde consumul este în creștere. Europol estimează în prezent că piața anuală de vânzare cu amănuntul a cocainei în această țară se situează între 7,6 și 10,5 miliarde de euro.

„Piața americană este saturată, iar cocaina este vândută în Europa la un preț cu 50 până la 100% mai mare”, spune Florian Colas, șeful serviciului de informații vamale francez. „Alte avantaje pentru traficanți sunt faptul că riscul penal este probabil mai puțin descurajant în Europa decât în SUA și că există mai multe opțiuni logistice între cele două continente”.

La fel ca 90% din comerțul mondial, cea mai mare parte a cocainei traversează Atlanticul în containere maritime, ascunsă în transporturi perfect legale de banane, zahăr pudră sau conserve.

Restul călătorește cu avionul în valizele sau în intestinele unor „catâri” (cărăușii) care se îmbarcă la Cayenne, în Guyana Franceză, cu destinația Paris. Atunci când nu se strecoară pe sub apă în submarine sau submersibile telecomandate, precum cele confiscate în iulie anul trecut de poliția spaniolă.

La începutul anilor 2000, mexicanii și-au stabilit capul de pod european pe Costa del Sol, în sudul Spaniei, unul dintre nodurile traficului de canabis marocan.

Arestarea, câțiva ani mai târziu, a mai multor baroni și, mai ales, explozia transportului maritim i-au convins pe aceștia să își reorienteze traficul către principalele porturi de containere ale continentului din nordul Europei.

Îmbarcată în portul brazilian Santos, administrat de mafia din Sao Paulo, sau în portul Guayaquil din Ecuador, sau în Columbia, Panama sau Peru, drogurile sunt trimise la Anvers, Rotterdam, Hamburg (în Germania) sau Le Havre (în Franța).

„Pe aici trec majoritatea drogurilor destinate Europei”, spune Corinne Cleostrate, director adjunct al vămilor franceze. „Unele transporturi fac etapă la Antile. Altele se îndreaptă spre Balcani sau tranzitează Africa de Vest înainte de a se întoarce în Europa”.

Mafiile europene

Aceste rute se desfășoară în conformitate cu un plan de afaceri bine pus la punct. Cartelurile mexicane vând produsul „lor” multinaționalelor europene din domeniul criminalității. Uneori, prin intermediul unor curieri care distribuie transporturile, colectează finanțarea acestora și mutualizează pierderile în caz de sechestru.

„Aceste organizații criminale pot fi concurente”, observă ofițerul de poliție Stéphanie Cherbonnier. „Dar ei creează și alianțe, deoarece trebuie să își combine abilitățile și know-how-ul pentru a aduce drogurile”.

„Mocro-mafia” marocană din Olanda și Belgia, lumea interlopă albaneză, sârbă sau kosovară și Ndrangheta calabreză își împart piața în funcție de locul în care se află și de specialitățile lor (logistică, protecție, spălare de bani etc.).

Aceste grupuri controlează recepția drogurilor în porturi, care este încredințată „mâinilor locale”, în numele unei stricte diviziuni a muncii.

Resursele lor sunt considerabile, deoarece traficul de cocaină oferă o rentabilitate fără egal: un kilogram cumpărat cu 1.000 de dolari în America de Sud se vinde cu 35 000 de euro în Europa. După ce a părăsit porturile și a fost tăiată – cu până la 40% – marfa este vândută clientului cu aproximativ 70 de euro pe gram. Un profit care permite orice act de corupție.

Docherii, agenți portuari sau șoferi de camion, uneori vameși și polițiști, sunt cumpărați și lasă „mâinile locale” să recupereze prada din containere.

În Le Havre, un polițist francez descrie modul în care cei 2.200 de docheri care controlează grămezile de containere roșii, albastre și verzi îngrămădite pe cheiurile sale au devenit complicii preferați și adesea obligați ai traficanților.În ultimii ani, mai mulți au fost condamnați în Franța la ani de închisoare pentru „colaborare”.

Unul dintre ei i-a descris avocatului său spirala care l-a condus spre trafic: „Înainte, strângeam cartușe de țigări sau parfumuri pentru a le vinde. Câștigam între 200 și 300 de euro pe lună. Apoi, într-o zi, niște tipi ne-au cerut să scoatem niște genți. Ne-au oferit 1.000 de euro pe geantă. Așa a început totul”.

Unii lucrători portuari le împrumută o legitimație pentru a intra în port, alții mută un container care conține droguri de sub „ochii” camerelor de supraveghere sau „autorizează” ieșirea altuia.

La Rotterdam, cel mai mare port din Europa, poliția și vameșii i-au prins pe unii dintre contrabandiștii de droguri ascunși în „containere-hoteluri” cu mâncare și pături pentru a aștepta sosirea unui transport de cocaină.

„Biletul de ieșire” pentru o „cutie” – un container – poate valora până la 100.000 de euro în Le Havre, unde, mărturisește un ofițer de vamă, „nu verificăm decât 1% din containere, deoarece nu avem mijloacele necesare pentru a face mai mult”.

Execuții, violențe, torturi

Pe lângă cumpărarea complicității sau a tăcerii, aceste sume imense de bani alimentează o violență care se revarsă pe străzile orașelor portuare. În cartierul rezidențial Deurne din Anvers, Steven de Winter a avut parte de cel puțin trei valuri de acest gen. „Este prea mult, ajunge”, spune acest funcționar bancar.

În luna mai a anului trecut, o casă din cartierul său, ocupată de o familie cunoscută ca fiind implicată în trafic, a fost atacată cu explozibili în timp ce vecinii sărbătoreau o nuntă într-o grădină din apropiere.

În cinci ani, procuratura din orașul flamand spune că a înregistrat „peste 200 de acte de violență legate de droguri”: amenințări, agresiuni sau aruncarea cu dispozitive explozive.

La 9 ianuarie, o fetiță de 11 ani a fost ucisă în locuința sa din Anvers vizată de gloanțe. Primarul Bart De Wever a făcut imediat legătura cu un „război al drogurilor”.

În Olanda, grupurile criminale au mers chiar mai departe. La 6 iulie 2021, la ora 19.30, cunoscutul jurnalist Peter R. de Vries a părăsit studioul din Amsterdam unde participase la o emisiune televizată. La intrarea într-o parcare subterană, a fost împușcat mortal.

Specialist în dosare criminale, el a fost confidentul principalului martor al acuzării în procesul lui Ridouan Taghi, un presupus lider al „Mocro-mafiei” arestat în Dubai în 2019.

Sechestrarea lucrătorilor portuari, torturarea rivalilor, eliminarea celor care deranjează: traficanții ar face orice pentru a-și apăra afacerile. Dezmembrarea, anul trecut, a rețelei de curierat criptate Sky/ECC a deschis o fereastră către metodele acestora.

„Am descoperit o violență complet inedită”, a declarat ofițerul de poliție belgian Eric Snoeck. „Există foarte, foarte puțină reținere în a tortura pe cineva care are informații bune sau pur și simplu în a executa pe cineva care nu a respectat un contract (…) este înfricoșător”. În 2020, poliția olandeză a descoperit containere care fuseseră transformate în camere de detenție și de tortură.

Mafia cocainei țintește din ce în ce mai sus. Un plan de răpire a ministrului belgian al Justiției a fost dejucat în septembrie. În Olanda, prințesa moștenitoare Amalia și premierul Mark Rutte au fost vizați în această toamnă.

Autoritățile, cu un pas în urmă

Pentru a stopa valul care se răspândește în toată Europa, poliția și magistrații s-au angajat într-un „război total”.

Prin dezvoltarea serviciilor de informații și a „direcționării”, prin consolidarea cooperării internaționale și prin întărirea securității portuare, capturile au depășit recorduri în fiecare an. Aproape 110 tone în 2022 la Anvers, principalul punct de intrare a cocainei în Europa, față de 89,5 tone în 2021.

O „cifră neagră” nu a fost niciodată confirmată: doar 10% din volumul de cocaină aflat în circulație este interceptat.

„Avem terminale din ce în ce mai automatizate, ceea ce îngreunează sarcina (traficanților)”, a declarat Ger Scheringa, șeful unității de interceptare a vămilor din Rotterdam. La Rotterdam, confiscările au scăzut semnificativ de la 72,8 la 46,8 tone între 2021 și 2022.

Însă traficanții au deschis deja „rute alternative” către porturi mai puțin supravegheate. Este cazul localității Montoir-de-Bretagne, în apropiere de Saint-Nazaire (vest), în Franța, unde aproape 600 de kilograme de cocaină au fost confiscate în 2022.

Forțele de poliție europene au intensificat, de asemenea, vânătoarea capilor traficului. La sfârșitul lunii noiembrie, Europol a anunțat dezmembrarea unui „supercartel” care controla o treime din traficul de cocaină către Europa: 49 de suspecți au fost arestați în Franța, Spania, Olanda, Belgia și, mai ales, în Dubai, unul dintre locurile lor preferate.

Aflați în prima linie a acestui război, vameșii francezi din Martinica nu-și fac iluzii. Aceștia monitorizează și inspectează neobosit skiff-urile de pescuit, bărcile cu vele și navele de marfă care navighează prin apele turcoaz ale Canalului Saint Lucia, cu fața spre coasta Americii de Sud.

„Traficanții ne cunosc metodele (…) facem tot ce putem, dar trebuie să recunoaștem că nu vom putea prinde totul”, recunoaște șeful vameșilor de pe insulă, Jean-Charles Métivier. „Suntem adesea cu un pas în urmă”.