Concret, politicienii se aliniază pentru o slăbire a regulilor de cheltuieli ale Uniunii Europene.
Nu există nicio îndoială că 2022 va fi un an foarte important în dezbaterea economică a UE, un an plin de potențial și posibilități – mai ales când vine vorba de capacitatea blocului de a cheltui.
Regula fiscală a UE – Pactul de Stabilitate, suspendat în 2020, ce limitează deficitele bugetare ale statelor membre – urmează să revină în vigoare anul viitor, dar în formă revizuită pentru a se potrivi la realitățile post-pandemie și la provocările viitoare, notează Politico. O revenire condusă de o serie de politicieni vedetă: Macron, Draghi, Scholz, Gentiloni.
Datoria publică a zonei euro a crescut masiv, guvernele s-au împrumutat și au cheltuit mai mult pentru a ajuta oamenii și companiile să supraviețuiască restricțiilor pandemiei.
Iar mai mulți lideri au fost destul de sinceri cu privire la lipsa de instrumente a UE pentru a gestiona creșterea prețurilor la energie, unii dintre ei făcând eforturi pentru mai multe transferuri fiscale la summitul lor din decembrie.
Mai important, limitele consacrate în tratatele fiscale – țările nu trebuie să aibă deficite bugetare mai mari de 3% din PIB sau să acumuleze datorii care depășesc 60% din PIB – nu pot fi atinse.
Comisarul european Paolo Gentiloni, arhitectul reformei regulilor fiscale europene, dorește să obțină un consens larg cu sprijinul politic din partea liderilor UE. Dar asta va dura timp. O primă discuție va avea loc probabil la un Consiliu European suplimentar convocat de Macron în perioada 10-11 martie.
Înalți oficiali ai UE cred că acest proces va oferi o etapă intermediară utilă în negocieri, oferind claritate capitalelor europene în aprilie cu privire la bugetele lor pentru 2023, servind în același timp drept cadru pentru noile reguli pe care Comisia speră să le oficializeze în iunie.
Cele mai probabile modificări rămân alocații mai îngăduitoare pentru țările care ies din datorii, precum și mai multe excepții pentru cheltuielile publice – în domenii precum infrastructura “verde” sau digitalizarea – care nu ar conta în limitele deficitului.
De asemenea, este posibil ca baza pentru deschiderea și închiderea așa-numitelor proceduri de deficit excesiv(PDE) să fie modificată.
Alegerile viitoare din Italia și Franța vor fi esențiale pentru evoluția acestei dezbateri fiscale – deși un rezultat surpriză în oricare dintre țări pare din ce în ce mai puțin probabil.
Dacă premierul italian Mario Draghi ar trece la președinție, ar putea destabiliza coaliția de guvernare și chiar ar putea duce la alegeri anticipate pe care extrema dreaptă ar fi atunci bine plasată pentru a le câștiga.
Tocmai din acest motiv, majoritatea parlamentarilor vor opta probabil să-l țină pe Draghi acolo unde se află – cel puțin până la sfârșitul mandatului său în 2023.
Realegerea președintelui Emmanuel Macron rămâne cea mai probabilă. Chiar dacă ar cădea, Macron va fi înlocuit aproape sigur de Valerie Pecresse(Les Republicains, centru-dreapta) o candidată aflată pe același curs în ceea ce privește UE, afacerile externe și reformele interne.
De asemenea, devine din ce în ce mai evident că echipa din jurul noului cancelar german Olaf Scholz va exercita mai multă influență în politicile fiscale.
Cu excepția unui cutremur politic neașteptat, ne putem aștepta la un an productiv pentru reformarea instituțiilor fiscale învechite ale Europei.
