Europa, bomba cu ceas a inflației

Politicienii și guvernele europene simt deja furia alegătorilor și nu știu cum să se pregătească pentru o creștere a prețurilor pe termen lung.

Considerându-se un soi de apostoli economici, bancherii centrali au tot repetat că inflația este „tranzitorie”. Acum își mușcă limba: prețurile au crescut la cel mai înalt nivel de la crearea monedei euro și nu au de gând să dea înapoi.

În timp ce Banca Centrală Europeană susține în neștire că scumpirile sunt temporare, politicienii continentului nu își pot permite să fie atât de optimiști, în timp ce alegătorii supărați se luptă cu facturile la benzină și la alimente și privesc cum economiile lor se golesc pe zi ce trece.

Cele mai lovite sunt gospodăriile din Europa Centrală și de Est(ECE), prețul mediu pentru alimente a crescut cu 5,4% în Ungaria, 6,1% în Polonia, 6,2% în România și 6,8% în Bulgaria.

Și creșterea vertiginoasă a facturilor la energie amenință să distrugă părți din capacitatea de producție europeană.

Prognoza pentru creșterea prețurilor este departe de a fi clară – notează Politico – și depinde în mare măsură dacă o serie complexă de probleme structurale, inclusiv întreruperi ale lanțurilor de aprovizionare legate de coronavirus și dificultăți în sectorul gazelor naturale, vor menține facturile la nivelul lor actual.

„Mi se pare foarte greu pentru economiști să iasă și să spună cu mare siguranță că inflația va fi temporară sau pentru alții să spună contrariul. Cred că ar trebui să fim modesti și să acceptăm că de fapt nu știm prea multe în acest stadiu”, a spus Paul De Grauwe, expert financiar la London School of Economics.

„Inflația, creșterea prețului energiei și costul vieții sunt cele mai importante pentru europeni – au un impact direct asupra buzunarelor lor și, prin urmare, este o problemă politică, iar liderii trebuie să o rezolve”, subliniază Mujtaba Rahman, director pentru Europa la firma de analiză a riscurilor Eurasia Group.

BCE, dornică să nu stopeze redresarea post-pandemie cu o creștere a ratei dobânzii, spune că va monitoriza dacă presiunile prețurilor se vor traduce prin „creșteri salariale mai mari decât cele anticipate”. Angajatorii se opun, dar a nu permite creșterea salariilor implică și riscuri politice pe tot continentul, inclusiv presiuni din partea sindicatelor și pericolul grevelor.

Guvernele, nevoită să scoată cămașa,   propun plafonarea prețurilor, în pofida indignării capitaliștilor veroși care le compară cu mercurialele din perioada comunistă.

În Ungaria, guvernul a anunțat că prețul alimentelor de bază va fi redus la nivelurile din octombrie, determinând pe alții din regiune să propună idei similare.

Serbia și Macedonia de Nord au impus deja plafoane pentru pâine,  zahăr și uleiul de floarea soarelui.

Polonia, România și Republica Cehă au analizat reducerea cotelor de TVA pentru energie electrică și gaze.

Dar principala frustrare atât pentru BCE, cât și pentru politicieni este că practic nu au capacitatea de a opri criza prețurilor.

Asta înseamnă că inflația este înrădăcinată adânc și nimeni nu mai are curajul să dea prognoze de orice fel.

Un lucru e sigur: valul inflationist pare un tsunami nesfârșit și va lăsa în urma lui sărăcie.