În urmă cu douăzeci de ani, milioane de europeni din douăsprezece țări au renunțat la mărci, lire sau franci pentru euro. Noua monedă simboliza o victorie a unei Europe unite care îşi afirma în sfârşit identitatea şi puterea, dar intenționa să devină și un rival al atotputernicului dolar american.
Însă două decenii mai târziu, dolarul rămâne în continuare cea mai sigură monedă din lume – o domnie de lungă durată. În prezent, sunt în circulaţie peste 2.100 de miliarde de dolari iar aproximativ 60% din rezervele de schimb ale băncilor centrale sunt în dolari. Ponderea euro este de aproximativ 20%, potrivit Băncii Centrale Europene.
Când economia globală s-a oprit din cauza pandemiei de Covid-19, investitorii s-au grăbit să îşi convertească activele în dolari, ceea ce a dus la aprecierea bancnotei verzi.
Euro este rezultatul unui compromis între Germania, care a acceptat cu greu să renunțe la Deutsche Mark, simbol al redresării sale postbelice, în schimbul sprijinului Franței pentru reunificarea țării după căderea Zidului Berlinului.
Inițial, euro a fost inspirat de marcă, a cărei prioritate era stabilitatea într-o Germanie bântuită de marile crize inflaționiste din anii 1920 și 1970. La acea dată, a face din euro o monedă internaţională de prim rang „a fost ambiţia Franţei dar cu siguranţă nu a germanilor”, a declarat pentru AFP Guntram Wolff, directorul centrului de reflexie Bruegel de la Bruxelles.
“Când BCE a început să funcţioneze, s-a inspirat în mare parte după modelul Bundesbank, şi a rămas neutră cu privire la această chestiune”, explică economistul.
Însă indiferent care au fost concepţiile anterioare, visul de a face din euro o monedă de prim rang a dispărut zece ani mai târziu când criza datoriilor suverane din zona euro a obligat moneda europeană să lupte pentru propria sa supravieţuire.
Efectul Trump
Ideea de a face din euro un instrument puternic de politică economică în slujba Vechiului Continent a revenit odată cu sosirea lui Donald Trump la Casa Albă.
Atunci când Statele Unite s-au retras în 2018 din acordul nuclear iranian şi au reintrodus sancţiuni împotriva regimului de la Teheran, companiile europene care au investit în Iran au ajuns în situaţia în care puteau fi vizate de represaliile americane.
Uniunea Europeană a imaginat atunci un mecanism pentru a permite firmelor europene să scape de sancţiunile SUA, dar investitorii au dat înapoi de teamă să nu intre în vizorul Washingtonului.
Mai multe țări membre, printre care și Franța, au cerut relansarea dezbaterii privind rolul geopolitic al monedei europene, dar fără prea mult rezultat.
Ce îi lipsește monedei europene
După plecarea lui Trump, chestiunea şi-a mai pierdut din interes şi în orice caz „atunci când vorbiţi de rolul internaţional al euro, vorbiţi de totul şi nimic în acelaşi timp”, subliniază un responsabil european din apropierea acestui dosar. „Toată lumea este de acord pentru ca euro să joace un rol mai important pe scena mondială însă există divergenţe privind modul de a ajunge acolo”.
Și lipsește un element crucial: echivalentul în euro al bonurilor de trezorerie americane, care de la al Doilea Război Mondial au devenit un refugiu sigur pentru investitori în cazul turbulențelor pieței.
Proiectul unei garanții europene, Eurobond, a fost relansat în timpul negocierilor celor 27 privind planul post-Covid de 800 de miliarde de euro care a creat o datorie comună a Uniunii.
Dar s-a lovit de cele mai bogate sau mai „frugale” țări precum Germania sau Olanda: au refuzat să perpetueze un împrumut de care să beneficieze îndatoratele Italia, Franța, Spania sau Grecia.
Pentru Guntram Wolff, cheia succesului euro constă mai ales în creșterea economică: „Dacă ai o economie dinamică, aceasta atrage investiții în Europa, iar euro este mai puternic”.
Dar chiar dacă moneda europeană nu amenință hegemonia dolarului, se poate spune că ea a devenit un concurent respectabil.
