Franța, țara politicilor generoase de asistență socială și a protecțiilor pe piața muncii, se îndreaptă spre o guvernare de tip orbanistă. Alegerile prezidențiale din primăvara lui 2022 pot aduce o schimbare majoră în viziunea electoratului, cu Eric Zemmour favorit să-l dea jos pe Emmanuel Macron de pe „tronul” Palatului Elysee. Analizând ultimele sondaje de opinie reiese că francezii trec de partea candidaților care promit cele mai dure politici privind imigrația și securitatea națională. De fapt, aproape jumătate din populație se declară pregătită să voteze pentru un candidat de extremă dreapta, ceva de neacceptat cu numai câțiva ani în urmă!
Ascensiunea lui Eric Zemmour, un personaj controversat, care merge pe linia naționalismului francez, este fără doar și poate cel mai vizibil semn al valului de simpatie pentru extrema dreaptă. Discursul categoric împotriva deschiderii granițelor pentru imigranți l-a plasat pe acest Viktor Orban de la Paris în fruntea opțiunilor pentru mulți alegători.
Nici conservatorii nu mai vor imigranți
Un alt partid care apasă pedala suveranismului este Les Républicains (LR), formațiunea foștilor președinți Nicolas Sarkozy și Jacques Chirac. Înghesuiți între liberalismul economic al lui Macron și ascensiunea Dreptei, conservatorii și-au întărit poziția privind securitatea și imigrația în efortul de a-și păstra baza electoratului. Astfel, Eric Ciotti, cel care în mod neașteptat a câștigat primul tur al alegerile primare interne, a promis să deschidă un „Guantanamo francez”! Șocant? Puțin, căci în Hexagon se aud tot mai des teorii cum că poporul francez este „înlocuit” de străinii imigranți – arabi, negri, musulmani.
Politicienii formați sub Chirac și Sarkozy pledează pentru primatul dreptului francez asupra celui european.
Extrema dreaptă cere un singur candidat
În prezent, sunt semnale că simpatizanții extremei dreapta își doresc un candidat unic la prezidențialele din 2022. Marin Le Pen și Eric Zemmour împart același electorat, ceea ce nu poate decât să-i convină lui Emmanuel Macron. Ciotti, și el cu un discurs naționalist, a cerut ca susținătorii lui Le Pen și Zemmour să i se alăture!
Succesul electoral al politicienilor cu opinii categorice în privința imigrației, a securității și identității de gen se datorează declinului statutului francez, perceput de o mare parte a oamenilor, și dezinteresului pentru politică (și implict vot) vizibil în rândul alegătorilor tineri. În ciuda unui nivel ridicat de trai și a unui loc permanent în Consiliul de securitate al ONU, percepția franceză asupra declinului propriei țări este acută.
„Imigrația a apărut ca o preocupare majoră deoarece poporul francez este profund convins că Franța este în declin. Ei simt că țara lor a fost o mare putere globală și acum este doar una mică”, afirmă Gérard Grunberg, analist politic și cercetător.
Ultimele statistici îi dau dreptate: doar 25% dintre francezi spun că țara nu este în declin, iar 64% cred că există prea mulți imigranți. În plus, 79% dintre francezi sunt de părere că la Elysee este nevoie de un lider puternic, capabil să restabilească legea și ordinea în societatea franceză!
„Recucerirea”, varianta neaoșă a lui „Ne luăm țara înapoi”
Parcă plămădiți din același aluat, politicienii francezi rumegă un discurs despre nevoia de recucerire a propriei țări, ca și cum cum Republica ar fi azi în mâinile unei puteri străine. În fapt, Eric Zemmour și a lui platformă „Reconquête” nu face decât să împrumute varianta mioritică „Ne luăm țara înapoi”, semn că acești politicieni au fost puși la dospit în aceeași școală de doctrină politică.
Controversatul Eric Zemmour a apărut de nicăieri, iar acum, de pe locul 3 în sondaje, le suflă în ceafă lui Macron și Marine Le Pen, ultima fiind „stegarul” dreptei radicale. „«Reconquest» este despre recucerirea economiei noastre, recucerirea securității noastre, recucerirea identității, recucerirea suveranității, recucerirea țării noastre”, le-a strigat Zemmour miilor de susținători prezenți la ultimul miting. În discursul său, el s-a angajat să oprească imediat imigrația, inclusiv prin limitarea drastică a dreptului de azil, dar și să anuleze dreptul la reîntregirea familiei pentru migranți.