Partidul Justiție și Dezvoltare (AKP) aflat la putere în Turcia din 2002 a insistat întotdeauna asupra viziunii sale pentru viitor: să facă țara una dintre cele mai mari 10 puteri economice din lume în conformitate cu obiectivele din 2023 stabilit de guvern. Într-un astfel de context, Recep Erdogan anunța că nava de foraj Fatih (Cuceritorul) a descoperit un mare depozit de gaze naturale de 320 miliarde de metri cubi în Marea Neagră, pe câmpul de explorare Tuna-1, aproape de blocul Neptun din România.
Anunțul lui Erdogan vine într-un moment în care Turcia este blocată într-o dispută cu Grecia, Cipru și UE privind granițele maritime și accesul la depozitele de hidrocarburi offshore din estul Mediteranei. Din punct de vedere istoric, cel mai mare furnizor de gaze din Turcia a fost Rusia, reprezentând mai mult de jumătate din volumul care intră în țară, urmat de Iran, Azerbaidjan, Algeria, Qatar și altele. Cu toate acestea, în prima jumătate a acestui an, importurile de gaze rusești și iraniene au scăzut cu peste 40%.
Dincolo de reducerea deficitului comercial cronic al Turciei, alimentat de o mare factură de petrol și gaze, hidrocarburile din Marea Neagră ar putea stimula și avantajul politic. În cazul în care Erdogan ar alege să reducă presiunea prin înghețarea activităților exploratorii din apele disputate din jurul Ciprului sau în largul insulei grecești Kastellorizo, noua descoperire din Marea Neagră ar oferi mijloacele pentru a abate atenția internațională în acest conflict. Spre deosebire de estul Mediteranei, apele teritoriale ale Mării Negre nu sunt în general contestate – în afară de Crimeea, după anexarea Rusiei din 2014.
Dar Erdogan construiește bucată cu bucată o diplomație a confruntării sistematice cu Europa, notează AFP, cu această campanie de intimidare care are ca scop o mare interioară turcească. Turcia atacă în special Europa, deoarece știe că este slabă din punct de vedere politic, chiar temătoare. Singura modalitate de a opri dezlănțuirea otomană a lui Erdogan este de a arăta solidaritate europeană infailibilă. Gazul din Marea Neagră nu este “glonțul de argint” pentru salvarea economiei turce. Deși autoritățile jură că producția va începe din 2023, (centenarul Republicii), exploatarea depozitelor offshore este provocatoare din punct de vedere tehnic și costisitoare.
Cu prețurile la hidrocarburi scăzute, recuperarea investițiilor s-ar putea dovedi dificilă. Totuși, descoperirea va schimba jocurile în regiune: în următorii cinci ani, Turcia va renegocia contractele sale pe termen lung cu furnizori importanți. Lista include oferte semnate cu Gazprom pentru așa-numita rută Western, deservită în prezent de conducta TurkStream, precum și pentru Blue Stream. Pe scurt, Turcia va câștiga flexibilitate și își va spori cuvântul asupra relațiilor energetice externe. Producția internă de gaze poate reface relațiile strategice cu Rusia – Ankara și Moscova sunt implicate într-o serie de probleme, de la Siria la Libia, până la securitatea Mării Negre. Apropiându-se de obiectivul său de a obține independența energetică, Turcia va continua să penduleze între Rusia și Occident în căutarea statutului și a influenței.
