Câteodată, realitatea mușcă. Perspectivele Regatului Unit privind creșterea prețurilor și încetinirea creșterii economice în acest an și anul viitor – stagflație – reflectă realitățile pe care le-a generat Brexitul.
Bineînțeles, pandemia Covid, dificultățile de redeschidere a economiei și, acum, creșterea prețurilor la energie și alimente nu sunt cauzate de Brexit.
Dar vulnerabilitatea Regatului Unit la aceste șocuri și, prin urmare, amplificarea impactului lor asupra inflației, se datorează în mare măsură ieșirii țării UE, notează Financial Times. Acesta este motivul pentru care Banca Angliei va sfârși prin a fi nevoită să majoreze ratele dobânzilor în cursul anului viitor mai mult decât a prognozat luna aceasta și chiar mai mult decât au estimat deja piețele.
Comitetul de politică monetară al băncii nu mai poate trece cu vederea șocurile economice externe, așa cum a făcut-o în timpul ieșirii din Mecanismul european de schimb valutar din 1992 sau în timpul deprecierii lirei sterline din 2009.
Acest lucru se datorează unei combinații între faptul că Regatul Unit este o economie mai mică pe cont propriu, mai puțin protejată în UE, și o erodare a încrederii în guvernele britanice pentru a conduce politici economice disciplinate. Oricare șocuri vor avea ca rezultat o inflație mai mare și mai durabilă decât înainte de Brexit.
În plus, deoarece Marea Britanie a purtat un război comercial împotriva ei însăși, Brexitul are un efect direct asupra inflației. Există o deplasare în jos a puterii de cumpărare și ia forma costurilor administrative și a barierelor de reglementare, precum și a tarifelor.
De asemenea, s-a înregistrat o reducere a nivelului ofertei de forță de muncă, odată cu excluderea efectivă a lucrătorilor migranți europeni.Rata inflației în Marea Britanie este ridicată, similară cu cea din SUA, și mai mare decât în UE.