Efectul pervers al Covid-19: viitorul val de cancer din Europa

Sistemele de sănătate, sleite de pandemie, sunt confruntate cu diagnostice ratate, tratamente întârziate și mortalitate mai mare.

Într-o lume fără Covid-19, un milion de europeni ar fi primit un diagnostic de cancer de la începutul pandemiei – în schimb, perturbarea asistenței medicale înseamnă că au ratat un diagnostic care le-ar putea salva viața.

Aceasta este estimarea Organizației Europene a Cancerului (ECO), o federație a ONG-urilor medicale, după ce a analizat datele privind diagnosticele de cancer din Europa în ultimul an, precum și diferențele dintre ratele de cancer din acest an și anii anteriori.

Vinovatul: pandemia de coronavirus, care a forțat sistemele de sănătate, sleindu-le de resurse în timp ce depistările de cancer s-au oprit și i-au ținut departe de spitale pe toți pacienții, cu excepția celor mai bolnavi.

Rezultatul este o bombă cu ceas care, potrivit experților, va duce la o creștere a numărului de decese cauzate de cancer în următorii doi ani, deoarece pacienții care au fost neglijați la apogeul pandemiei sunt diagnosticați în stadii mai avansate de cancer, în timp ce alții au suferit de lipsă de tratament în timpul restricțiilor, scrie Politico.

Impact pe termen lung

În Italia, asociația națională de medicină oncologică a estimat că screening-ul a scăzut cu 400.000 de cazuri în primele cinci luni ale pandemiei. Între timp, Liga Națională împotriva Cancerului din Franța a calculat că au existat aproximativ 30.000 de cazuri de cancer care au rămas nedetectate din cauza Covid-19.

Impactul pe termen lung rămâne de văzut. Un studiu publicat în noiembrie anul trecut estimează că în Marea Britanie pandemia va provoca, direct sau indirect, între aproximativ 7.000 și 36.000 de decese cauzate de cancer într-un an. Între timp, cercetările publicate de The Lancet au examinat datele Serviciului Național de Sănătate Britanic pentru a tria mortalitatea crescută în funcție de tipul diferit de cancer.

ECO, care a lansat o campanie pentru a atrage atenția asupra problemei în luna mai, estimeză că 100 de milioane de screening-uri pentru cancer nu au fost efectuate în Europa din cauza pandemiei și că medicii vor avea nevoie de aproximativ 12 luni pentru a elimina restanța.

Între timp, întârzierile în tratament au afectat jumătate din toți pacienții cu cancer în timpul pandemiei, iar perturbările sunt de așteptat să continue să afecteze unul din cinci pacienți cu cancer din Europa.

Europa de Est, bolnavul sărac

Nu toate serviciile oncologice din Europa erau pe picior de egalitate când a început pandemia. Țările din Europa Centrală și de Est, în special, au trebuit deja să se lupte cu niveluri mai mici de finanțare, mai puțini medici și acces inegal la tratamente de ultimă generație.

Cifrele publicate de Institutul suedez de economie a sănătății în 2019 arată consecințele mortale ale inegalității în tratamentul  cancerului. „Mai ales în Europa de Est”, pacienții cu cancer nu pot accesa medicamente din cauza costurilor. Și în timp ce țări precum Belgia și Islanda se situează în jurul valorii de 70% pentru rata de supraviețuire pe cinci ani a cancerului de colon, România, Slovacia și Bulgaria sunt cu aproape 20 de puncte procentuale mai mici.

Datele Eurostat din 2017 arată că ratele de deces pe cancer pe cap de locuitor au fost cele mai ridicate în Ungaria, Croația, Slovacia și Slovenia, fiecare cu rate de cel puțin 300 la 100.000 de locuitori.

România, fără un plan național de luptă împotriva cancerului

Alexandru Călin Grigorescu, oncolog la Spitalul Clinic  „Carol Davila” din București și membru al Societății Europene de Oncologie Medicală, a declarat că intervențiile chirurgicale au fost afectate în special în timpul pandemiei. În prima lună, s-au oprit cu totul și apoi au crescut cu aproximativ jumătate din rata obișnuită. Radioterapia a fost afectată în mod similar.

„Tratamentul a fost amânat pentru multe săptămâni și, desigur, i-a afectat pe pacienți”, a explicat Grigorescu, adăugând că un număr substanțial de pacienți erau prea speriați de Covid-19 pentru a merge la spital.

În țară, observă el, serviciile au variat mult. Clinicile private, de exemplu, au fost mult mai predispuse să continue tratamentele. A persistat, de asemenea, o mare diviziune urbană și rurală. De obicei, mulți pacienți veneau din sate la București pentru tratament – dar acești oameni pierdeau adesea legătura cu medici precum Grigorescu în timpul restricțiilor.

O altă slăbiciune majoră pe care o menționează el este lipsa de digitalizare, precum și suportul administrativ – ceea ce l-a determinat să completeze el însuși cea mai mare parte a documentelor consumatoare de timp asociate cu dosarele clinice ale pacienților.

Acest eșec, la rândul său, subminează eforturile de organizare a îngrijirii sanitare în țară. României îi lipsește un plan național pentru cancer, care ar putea stabili standarde, precum și obiective în domenii precum digitalizarea.

Articolul integral în Politico.