Economia europeană, strivită între inflație și recesiune!

Ultima dată când Banca Centrală Europeană a majorat ratele dobânzilor, în 2011, a fost forțată să revină asupra deciziei în câteva luni, deoarece zona euro a fost scufundată într-o criză a datoriilor care o sfâșia.

Panica de pe piață care a urmat s-a potolit abia după ce Mario Draghi, pe atunci șef al BCE, a declarat că va face „orice este necesar” pentru a salva euro.

Temerile privind un rezultat similar sunt în atenția multora, în timp ce actualul președinte Christine Lagarde pregătește prima creștere a dobânzii BCE din ultimii 11 ani.

Măsura, care va fi anunțată joi, va veni în paralel cu un nou plan de achiziționare de obligațiuni, care speră ca banca centrală să împiedice creșterea costurilor de împrumut să declanșeze o nouă prăbușire a datoriilor din zona euro.

Economiștii se îngrijorează și de o criză energetică europeană în creștere, cauzată de reducerea-posibil totală – a fluxurilor de gaze din Rusia, ceea  ce va declanșa o recesiune severă pe întregul continent.

Înrăutățirea perspectivelor se reflectă în scăderea bruscă de săptămâna trecută a euro sub valoarea dolarului american, pentru prima dată în ultimii 20 de ani.

Cu toate acestea, BCE nu prea are de ales decât să înceapă să majoreze ratele după ce inflația din blocul comunitar a urcat la un nivel record de 8,6% în iunie, mai mult decât cvadruplu față de ținta sa.

„Zona euro se îndreaptă spre recesiune. Simultan, BCE va trebui să continue să majoreze ratele dobânzilor dacă inflația nu scade”, spune Maria Demertzis, director adjunct al think-tank-ului Bruegel, cu sediul la Bruxelles. „Este o situație aproape imposibilă”.

BCE se confruntă cu provocări mai complexe decât majoritatea marilor bănci centrale. Zona euro suportă cea mai mare parte a consecințelor invaziei Rusiei în Ucraina.

Războiul determină creșterea prețurilor la energie și alimente și provoacă instabilitate politică, în timp ce riscul unei noi crize a datoriilor în zona euro nu este niciodată departe, din cauza naturii incomplete a uniunii sale monetare, diferitele țări având bugete și piețe de obligațiuni separate.

„Prea lent, prea târziu”

BCE a acționat cu mai multă prudență decât Rezerva Federală a SUA, care a majorat deja de trei ori ratele. FMI a precizat că, în ultimul an, 75 dintre cele 100 de bănci centrale pe care le monitorizează au majorat ratele dobânzilor în medie de aproape patru ori fiecare, cu 3 puncte procentuale pe piețele emergente și cu 1,7 puncte în economiile avansate.

Mulți sunt de părere că BCE este prea timidă pentru a reduce inflația. „Procesul gradual de creștere a ratelor este pur și simplu prea lent și prea târziu”, a declarat pentru Financial Times șeful departamentului de cercetare macro al băncii olandeze ING, Carsten Brzeski.

Până în prezent, economia zonei euro a fost relativ rezistentă, vânzările cu amănuntul și producția industrială rămânând peste nivelurile de anul trecut, în timp ce ridicarea restricțiilor Covid-19 a stimulat călătoriile de vară și turismul.

Dar economiștii se așteaptă ca prețurile ridicate să erodeze puterea de cumpărare a gospodăriilor europene.

Costurile  energiei și alimentelor importate vor produce un impact negativ de 400 de miliarde de euro asupra balanței comerciale a zonei euro în acest an.

Potrivit băncii americane Goldman Sachs, probabil că inflația din zona euro va atinge vârful peste 10% în septembrie.

Dar dacă fluxurile de gaze rusești s-ar opri complet, „riscurile sunt înclinate spre o contracție puternică și o inflație chiar mai mare”.