Globalizarea nu se referă doar la comerț și tehnologie. Este vorba, de asemenea, despre politică.
Schimbările politice, în primul rând prăbușirea comunismului, au creat condițiile pentru o eră a hiperglobalizării. În prezent, aceste schimbări, în special naționalismul în creștere, amenință rețeaua densă de legături economice construită în ultimele trei decenii.
Dușmanii globalizării pot fi găsiți în tot spectrul politic, de la dreapta naționalistă la stânga anticapitalistă și de la mișcarea ecologistă la serviciile de informații, potrivit unei analize Financial Times.
Unii susțin că legăturile economice globale și lanțurile de aprovizionare sunt acum prea complexe pentru a putea fi dezlegate. Deși ar putea exista o voință de a deglobaliza, nu există o modalitate reală.
O retragere bruscă în autarhia economică a principalelor națiuni comerciale ale lumii ar provoca cu siguranță haos și greutăți.
Dar, pentru toate tulburările implicate, legăturile economice internaționale se pot rupe brusc. În ultimii doi ani, pandemia și războiul din Ucraina au demonstrat cât de vulnerabil este comerțul internațional la șocuri neașteptate.
Covid-19 a oprit călătoriile globale și a perturbat lanțurile de aprovizionare. Războiul din Ucraina a dus la o ruptură a legăturilor economice ale Occidentului cu Rusia.Iar forțele politice și sociale combinate împing în prezent împotriva globalizării – probabil că vor urma și alte șocuri.
Acum un deceniu, protecționismul era încă un cuvânt murdar în politica americană. Dar administrația Trump a început un război comercial cu China, iar administrația Biden a menținut tarifele în vigoare.
India a urmat tendința de decuplare, interzicând companiile chineze de tehnologie, cum ar fi TikTok, ca răspuns la creșterea tensiunilor cu Beijingul.
China însăși participă la decuplare prin promovarea producției interne de tehnologii-cheie. Politica Beijingului „Made in China 2025” a fost anunțată în 2015, înainte de alegerea lui Donald Trump.
Când logica economică era mai puternică decât rivalitatea geopolitică, întrebarea dominantă era: unde este cel mai ieftin sau cel mai eficient să cumperi sau să produci? Acest lucru a dus la construirea unor lanțuri de aprovizionare transfrontaliere complicate.
Dar într-o lume în care rivalitățile internaționale sunt în creștere, se pun întrebări diferite. Unde este cel mai sigur să produci sau să cumperi? Invazia Ucrainei a făcut să pară imprudent să te bazezi pe rivalii politici pentru inputuri economice cheie.
Alți economiști cred că globalizarea a însemnat o sponsorizare naivă a Occidentului pentru rivali ostili precum Rusia sau China.
Criticii de stânga asociază era „neoliberală” a globalizării cu creșterea inegalității și degradarea mediului. Există elemente de adevăr aici. Dar presiunea de a tăia relațiile comerciale și investiționale nu este doar un produs al naționalismului în creștere și al stresului economic, ci contribuie și la ambele procese.
Lumea ar putea descoperi în curând că globalizarea este cel mai rău sistem posibil – în afară de toate alternativele.