Infrastructura consumă o cantitate exorbitantă de apă dulce.
Pe 23 martie, nava port container Ever Given a blocat Canalul Suez, paralizând 9% din comerțul mondial timp de aproape o săptămână.
Un alt canal crucial pentru traficul de mărfuri se află astăzi în dificultăți serioase: cel din Panama, punctul de trecere între Atlantic și Pacific.
Furtuni de nisip în loc de apă
Panama nu este amenințat de uriașele nave.Amenințarea este mult mai insidioasă și structurală: este seceta.
În anumite perioade ale anului, navele sunt nevoite să descarce o parte a încărcăturii lor, pentru a nu eșua pe canal, în timp ce barajele și ecluzele canalului sunt în mod regulat acoperite de furtuni de nisip, scrie Wall Street Journal.
Spre deosebire de Canalul Suez, plin cu apă de mare și al cărui debit este definit de maree, Canalul Panama este o infrastructură complexă care se bazează pe apă dulce pentru ecluzele sale care servesc drept ascensoare acvatice.
Or, acest sistem consumă multă apă. Fiecare trecere a unei nave provoacă o pierdere de 800.000 până la 1.3 milioane de metri cubi de apă dulce, echivalentul a 500 de piscine olimpice.
Dereglări climatice
Din fericire, Panama este a cincea țară din lume unde plouă cel mai mult. Dar odată cu schimbările climatice, precipitațiile au devenit mult mai instabile. Și presiunea asupra alimentării cu apă s-a intensificat în urma lucrărilor gigantice de extindere din 2016, scrie Slate.
„Bazinul hidrografic al Canalului Panama a cunoscut în 2019 cel de-al cincilea an cel mai uscat din ultimii șaptezeci de ani”, avertizează Autoritatea Canalului Panama (ACP), agenția responsabilă de gestionarea acestuia.
„Această secetă fără precedent a limitat sever nivelul apei lacurilor Gatun și Alhajuela, principalele surse de apă ale canalului și a jumătate din populația din Panama”.
Trafic mai redus
În acest an, infrastructura nu a dispus decât de 3 miliarde de metri cubi de apă dulce, în loc de 5,2 miliarde necesare pentru funcționarea normală. Ca urmare, ACP a trebuit să-și reducă traficul (de la 32 la 27 de treceri zilnice).
În 2020, a fost introdusă o taxă de 10%, care ar putea afecta competitivitatea canalului. Până de curând, canalul a reprezentat 5% din comerțul maritim global, dar această cifră a scăzut acum la 3,5%.
„Dacă nu se face nimic, nivelurile apei ar trebui să scadă sub nivelurile operaționale” , afirmă ACP. În 2020 a fost lansată o cerere de oferte pentru lucrări titanice destinate îmbunătățirii gestionării apei.
Lucrări de 2 miliarde de dolari
Aceste lucrări, estimate la 2 miliarde de dolari (1,68 miliarde de euro) și programate să fie finalizate în 2028, ar trebui să se concentreze în jurul unor noi diguri și rezervoare, reciclării apelor uzate, devierii altor râuri sau chiar pompării și desalinizării apei de mare.
În mod ironic, decembrie 2020 a fost cel mai umed an de mai bine de un secol în Panama, forțând ACP să arunce trei luni rezerve de apă dulce în mare.
„Acum zece sau cincisprezece ani, schimbările climatice erau încă o amenințare îndepărtată. Astăzi, avem de-a face din plin cu ea”, a declarat Milciades Concepcion, ministrul mediului din Panama.