Dubla măsură a ONU. Islamul are nevoie de protecție specială. Creștinii măcelăriți de islamiști, nu

Organizația Națiunilor Unite a desemnat data de 15 martie drept „Ziua internațională împotriva islamofobiei”. Această dată comemorează unul dintre cele mai grave atacuri teroriste comise vreodată împotriva musulmanilor. La 15 martie 2019, Brenton Tarrant, un cetățean australian, a deschis focul asupra unor credincioși lipsiți de apărare în două moschei din Noua Zeelandă. 51 de persoane au fost ucise și alte 40 au fost rănite.

Evenimentul a fost condamnat pe scară largă în Occident – și pe bună dreptate – dar a determinat, de asemenea, ONU să decidă că islamul are nevoie de o protecție specială.

Lunga listă a ororii islamiste

Această decizie ridică o întrebare crucială: dacă atacul asupra unei moschei de către un non-musulman este suficient pentru ca ONU să instituie o zi specială pentru islam, ce ar trebui făcut în legătură cu nenumăratele atacuri comise de musulmani asupra lăcașurilor de cult non-musulmane? De ce, în fața unei astfel de violențe islamice – de multe ori mai grave – ONU a păstrat o tăcere totală?

Mai jos este un scurt rezumat al unor atacuri mortale comise de musulmani asupra bisericilor creștine – animozitatea lor religioasă având loc adesea de Paște sau de Crăciun:

Sri Lanka (21 aprilie 2019): în Duminica Paștelui, teroriști musulmani au bombardat trei biserici și trei hoteluri; 359 de persoane au fost ucise și peste 500 rănite.

Nigeria (20 aprilie 2014): în Duminica Paștelui, teroriști islamici au incendiat o biserică aglomerată; 150 de persoane au fost ucise.

Pakistan (27 martie 2016): după slujba din Duminica Paștelui, teroriștii islamici au detonat bombe într-un parc unde se adunaseră creștinii; peste 70 de persoane – majoritatea femei și copii – au fost ucise. „Era carne de om chiar și pe pereții casei noastre”, își amintește un martor.

Irak (31 octombrie 2011): La Bagdad, teroriștii islamici au luat cu asalt o biserică plină de credincioși și au deschis focul fără discriminare înainte de a-și detona vestele încărcate cu explozibil. Aproape 60 de creștini – inclusiv femei, copii și bebeluși – au fost uciși.

Nigeria (8 aprilie 2012): în Duminica Paștelui, musulmanii au bombardat două biserici aglomerate, ucigând peste 50 de credincioși și rănind un număr necunoscut de persoane.

Egipt (9 aprilie 2017): în Duminica Floriilor, musulmanii au bombardat două biserici aglomerate; cel puțin 45 de persoane au fost ucise și peste 100 rănite.

Nigeria (25 decembrie 2011): în timpul slujbelor de Crăciun, teroriști musulmani au tras în trei biserici și au aruncat în aer trei biserici; 37 de persoane au fost ucise și aproape 57 rănite.

Egipt (11 decembrie 2016): un atac sinucigaș islamic asupra a două biserici a ucis 29 de persoane și a rănit 47.

Indonezia (13 mai 2018): Musulmanii au bombardat trei biserici; 13 persoane au fost ucise și alte zeci rănite.

Egipt (1 ianuarie 2011): teroriști musulmani au aruncat în aer o biserică din Alexandria în timpul slujbei de Anul Nou; 21 de creștini au fost uciși. Potrivit martorilor oculari, „bucăți din trupuri au fost aruncate în stradă” și „au fost aduse înapoi în interiorul bisericii după ce unii musulmani au început să meargă pe ele și să strige diverse sloganuri jihadiste”.

Filipine (27 ianuarie 2019): Teroriști musulmani au bombardat o catedrală; cel puțin 20 de morți și peste 100 de răniți.

Indonezia (24 decembrie 2000): în timpul slujbelor din ajunul Crăciunului, teroriști musulmani au bombardat mai multe biserici; 18 morți și peste 100 de răniți.

Pakistan (15 martie 2015): atentatori sinucigași musulmani au ucis cel puțin 14 creștini în două biserici.

Germania (19 decembrie 2016): un musulman a atacat cu un camion piața de Crăciun de lângă Memorialul Bisericii Kaiser Wilhelm din Berlin; 13 morți și 55 de răniți.

Egipt (29 decembrie 2017): Musulmani înarmați deschid focul în interiorul unei biserici din Cairo; nouă morți.

Egipt (6 ianuarie 2010): după slujba din ajunul Crăciunului musulmanii au împușcat mortal șase creștini care ieșeau din biserică.

Rusia (18 februarie 2018): un bărbat musulman înarmat cu un cuțit și o pușcă cu două țevi a deschis focul într-o biserică; cinci persoane – toate femei – au fost ucise și alte cinci rănite.

Franța (26 iulie 2016): Musulmanii au intrat într-o biserică și i-au tăiat gâtul părintelui Jacques Hamel, în vârstă de 84 de ani. Teroriștii țineau ostatice patru călugărițe când poliția i-a împușcat.

Dacă-i în Africa, nu face audiență

Lista de mai sus nu este exhaustivă; numai în Egipt au avut loc multe atacuri similare asupra bisericilor. Dar, pentru că au fost puține decese, presa occidentală nu a manifestat aproape niciun interes. Această indiferență se manifestă în special în ce privește zone îndepărtate și – potrivit presei occidentale – „neimportante”, cum ar fi Nigeria, unde creștinii sunt hărțuiți oră de oră de musulmani, până la punctul în care se poate vorbi de genocid, scrie Gatestone Institute.

Un raport din august 2021 afirmă că musulmanii au ucis 60.000 de creștini între 2009 și 2021, iar în aceeași perioadă musulmanii au distrus sau au incendiat 17.500 de biserici și 2.000 de școli creștine. Câte suflete au pierit în aceste atacuri teroriste fără a fi numărate sau raportate vreodată? Lista de mai sus a atacurilor musulmane mortale asupra bisericilor nu include și numeroasele atacuri ratate.

De ce nu o zi împotriva creștinofobiei?

Numai în aceste atacuri împotriva bisericilor, musulmanii au măcelărit sute de creștini. Să nu mai vorbim despre miile de creștini și alți occidentali masacrați în atentate nereligioase, cum ar fi 11 septembrie 2001, atentatele de la metroul londonez din 7 iulie 2005, Charlie Hebdo și Bataclan din Paris, atentatul de pe Ramblas din Barcelona, atentatul din 14 iulie de la Nisa, atentatul de la școala evreiască din Toulouse, atentatul de la piața de iarnă din Berlin și atacurile teroriste de la Copenhaga, pentru a le numi doar pe cele mai cunoscute.

Revenind la întrebarea inițială: dacă un atac asupra unei moschei care a ucis 51 de musulmani este suficient pentru ca ONU să instituie o „zi internațională împotriva islamofobiei”, de ce atâtea atacuri musulmane asupra bisericilor, care au făcut mii de victime creștine, nu obligă ONU să instituie o „zi internațională împotriva creștinofobiei”?

Cu alte cuvinte, de ce un incident extrem de reprobabil, dar izolat, în care un occidental a ucis 51 de musulmani, pare mai important pentru ONU decât nenumăratele atacuri ale musulmanilor asupra a nenumărați creștini?

Atacurile musulmane, o constantă

Dacă ONU ar fi vreodată încolțită și forțată să explice acest dublu standard, ar spune, fără îndoială, că, oricât de regretabile ar fi, toate aceste atacuri asupra bisericilor nu fac parte dintr-un tipar, spre deosebire de „islamofobie”. ONU ar spune că atacurile asupra bisericilor sunt produse secundare ale terorismului (despre care se știe că nu are nicio legătură cu islamul) alimentate de economie, dispute teritoriale și inegalități, într-un cuvânt, „nemulțumiri”. Rezolvați aceste probleme temporale și atacurile asupra bisericilor vor înceta!

De fapt, pare să fie adevărat contrariul: atacul asupra moscheii din Noua Zeelandă a fost într-adevăr o aberație – singularitatea sa mărturisește acest lucru – în timp ce atacurile musulmane asupra bisericilor sunt o constantă.

Și o constantă istorică care a avut loc de-a lungul istoriei. În Turcia, marele Imperiu bizantin creștin a dispărut după prima invazie arabă din secolul al VII-lea, apoi sultanul Mehmed al II-lea a cucerit Constantinopolul în 1453, ca să nu mai vorbim de genocidul de la începutul secolului XX împotriva armenilor, asirienilor și grecilor pontici.

Cine nu-i cu islamul e împotriva lui

După cum se poate vedea, nu trece o lună în lumea musulmană, ca și în Occident, fără ca bisericile să nu fie atacate sau hărțuite de mai multe ori. Toate acestea subliniază neliniștea islamului față de biserici și, de fapt, față de orice structură sau simbol religios care nu-i aparține.

Este important faptul că cei care terorizează bisericile au puține lucruri în comun: provin din națiuni foarte diferite (Nigeria, Irak, Filipine etc.), sunt de rase diferite, vorbesc limbi diferite și trăiesc în condiții socio-economice diferite. Singurul lucru pe care îl au în comun – singurul lucru care pare să-i determine să atace biserici și să ucidă creștini – pare să fie religia lor.

Cu alte cuvinte, atacurile musulmane asupra bisericilor par să aibă o sursă ideologică comună, sunt sistemice și, prin urmare, reprezintă o problemă reală și continuă pe care comunitatea internațională trebuie să o evidențieze și să o amelioreze.

Dar, în schimb, ONU dorește ca aceste masacre continue ale creștinilor și atacurile continue asupra bisericilor să fie văzute ca o consecință a „abuzurilor” împotriva musulmanilor. Prin urmare, ONU ne invită să ne concentrăm din nou asupra unui incident izolat, oribil, desigur, dar izolat.

Pentru ONU, în mod clar, un singur incident este un „model” – unul care trebuie recunoscut și la care trebuie să se răspundă rapid. Iar acest răspuns este de a-i reduce la tăcere, ignora sau ataca pe toți cei care expun modelul real și bine documentat de abuz și violență împotriva nemusulmanilor de către musulmani