Dronele low-cost remodelează războaiele viitorului

Mulți sunt tentați să-și imagineze că un viitor conflict mondial se va juca exclusiv în plan tehnologic de vârf.

Tunuri laser, arme hipersonice, cuantice, soldați „augumentați”, sateliți sofisticați și distrugători de sateliți, roboți, avioane și nave „invizibile”, etc. Fiecare armată a lumii încearcă să se doteze cu aceste echipamente din ce în ce mai sofisticate.

Avansul tehnologic înaintează cu viteze amețitoare dar, pe câmpul de luptă, în realitatea de pe teren, câștigătorul nu este neapărat cel mai bogat. Anul trecut, dronele ieftine și simple au ajutat Azerbaidjanul să recâștige teritoriul Nagorno-Karabah deținut de forțele armene și susținut de Rusia, relatează Wall Street Journal.

Mai multe materiale video arată aceste drone efectuând atacuri împotriva tancurilor, camioanelor, posturilor de comandă sau instalațiilor radar. Aceste drone ieftine, deseori de concepție din Turcia sau China, permit astfel grupurilor mici armate, cu mijloace reduse, să concureze adesea cu cele mai puternice armate din lume.

Singure sau în roi

„Cel puțin zece țări, din Nigeria până în Emiratele Arabe Unite, au folosit drone chinezești pentru a ucide adversarii”, au raportat analiștii pentru apărare citați de WSJ.

Anul trecut, secretarul britanic al apărării, Ben Wallace, a vorbit și despre „pierderile mari” ale Siriei în fața dronelor turcești, scrie Slate.

Evoluând singure sau în grup („roi” de drone), aceste drone pot surprinde și distruge orice vehicul blindat, pot zbura timp de ore întregi în căutarea unei ținte, pot asista la lovituri de artilerie la sol sau pot detecta lacune în sistemele de apărare.

Kalașnikovul aerului

Unul dintre vârfurile de lance ale acestui război low-cost este Bayaktar TB2, o dronă turcească, capabilă să zboare 27 de ore la rând și să atingă o țintă de doi metri de la opt kilometri distanță. Zeci de țări o folosesc deja, inclusiv Ucraina, Azerbaidjan, Libia și Maroc. În mai anul trecut, Polonia a confirmat de asemenea că va achiziționa 24 de drone Bayaktar TB2.

„Raza sa de acțiune este de cinci ori mai mică decât cea a dronei americane MQ-9, în schimb este practică și fiabilă”, atestă WSJ, care o compară cu pușca de asalt Kalașnikov AK-47, un „schimbător de jocuri” pe multe câmpuri de luptă ale secolului XX.

Cel puțin la fel de important, costul unitar al dronei turcești, de 5 milioane de dolari (4,15 milioane de euro), este 40 de ori mai mic decât cel al viitoarei drone europene MALE, care costă 160 de milioane de euro.

Exemplul Afganistan

„Astăzi, armatele occidentale folosesc echipamente extrem de sofisticate concepute inițial pentru a confrunta armatele convenționale și se găsesc față în față cu oameni echipați cu Kalashnikov și lansatoare de rachete din 1960”, observă colonelul Michel Goya, cercetător la Ecole Militaire din Paris.

Războaiele de astăzi, apreciază observatorii militari, sunt războaie asimetrice. Pe de o parte, armate ultra-sofisticate. Pe de altă parte, luptători „ieftini”, echipați cu arme învechite dar fiabile (în general din vremea URSS), bine stabiliți la nivel local și, mai presus de orice, gata să moară. Și echilibrul puterii nu este mereu de partea tehnologiei.

Uneori, tehnologia sofisticată ca unică strategie poate fi o strategie sortită eșecului: după 20 de război în Afganistan și peste 815 miliarde de dolari cheltiți, americanii s-au retras din această țară, fără nici o victorie reală. Acest lucru nu a împiedicat cheltuielile militare globale să atingă un nou record record, de 1,981 miliarde de dolari în 2020.