Dolce vita amară. Cum arată „modul de viață” european?

Nu prea bine: Europa se confruntă cu o criză economică și energetică. Un șoc multianual asupra nivelului de trai se profilează în mai multe țări.

La dolce vita a rămas un concept vag – în țările dezvoltate –  Italia, Franța, Spania sau Germania –  veniturile reale scad mai repede decât în Statele Unite unde viața se pare că va arăta mai dulce. În cele din est, lucrurile stau mult mai prost.

Europenii vor trebui să se mulțumească cu mai puțină energie, mai puțină producție, mai puțin venit disponibil, mai multă inflație și costuri mai mari de import. Tulburările sociale reprezintă un risc real.

În timp ce Europa se străduiește să se debaraseze de dependența de gazul rusesc ieftin, se risipește speranța că durerea economică va dispărea până în primăvară.

Prețurile ridicate ale energiei și oferta redusă vor persista. Economiștii de la Deutsche Bank  și Barclays  au prognozat o contracție economică a zonei euro de 2,2% și, respectiv, 1,1% anul viitor.

Bilanțul Europei în ceea ce privește limitarea inegalităților se confruntă, de asemenea, cu un test important.

Potrivit grupului de reflecție Bruegel, guvernele europene au alocat aproximativ 500 de miliarde de euro pentru a atenua impactul prețurilor mai mari asupra consumatorilor și întreprinderilor, însă această cifră ar putea fi doar începutul.Marea Britanie va trebui să cheltuiască mai mult pentru a-și proteja populația.

De aceea, unele companii europene visează acum la o calitate a vieții americane. Prețul stabil al benzinei din SUA și sprijinul guvernamental pentru producători au făcut ca firme precum Volkswagen  să își mute producția acolo, în timp ce Tesla  își suspendă planurile de investiții în Germania, potrivit Wall Street Journal.

Acest lucru se va răsfrânge asupra lanțurilor de aprovizionare ale partenerilor comerciali din interiorul și din afara Europei, inclusiv în China – un alt loc în care UE își reduce operațiunile.

Desigur, SUA a înregistrat o creștere a inflației, dar are și avantajul de a fi un exportator net de energie; două treimi din exporturile sale de GNL până în iunie au mers în Europa. Prăbușirea euro și a lirei sterline arată cum cresc facturile de import ale Europei, de la energia mai scumpă până la majorările de prețuri ale Apple.

În timp ce președintele francez Emmanuel Macron le spune cu gravitate cetățenilor săi că epoca „abundenței” s-a încheiat, americanii cheltuiesc mai mult pe măsură ce prețul benzinei scade.

UE a mai trecut prin recesiuni. Mai există încă speranța că Bruxelles-ul va  realiza că cea mai bună modalitate de a-și apăra cetățenii este prin unitate, prin punerea în comun a energiei și a resurselor financiare.

Dar drumul până acolo va fi anevoios. Guvernele din întreaga lume au acumulat datorii în timpul pandemiei, susținute de condiții monetare relaxate care acum se înăspresc rapid.

Chiar și țările care au evitat erorile energetice ale Germaniei – cum ar fi Franța, cu energia nucleară, sau Spania, cu energiile regenerabile – se confruntă cu propriile lor probleme de investiții insuficiente și cu datorii mari. Reînvierea solidarității va fi dificilă. Dolce vita a Europei este pe cale să devină mult mai puțin dulce.