AcasăȘTIRI EXTERNEDjokovic a scăpat ușor: rețeaua de detenție a imigranților din Australia

Djokovic a scăpat ușor: rețeaua de detenție a imigranților din Australia

Expulzarea  lui Novak Djokovic din Australia a adus în prim plan situația a mii de solicitanți de azil, prizonieri în centrele de detenție insulare controlate de această țară. Nu este vorba de a compara vedetele sportive, bogate și privilegiate, cu imigranții – dar oameni sunt toți. Și sistemul represiv pentru refugiați se extinde dincolo de Park Hotel, unde a fost reținut campionul sârb.

În același hotel din Melbourne, solicitanții de azil au petrecut ani de zile în condiții de pușcărie. Djokovic a putut pleca acasă, acești migranți nu pot.

„El a experimentat ceea ce trăim noi timp de nouă ani”, a spus Medhi, un refugiat de 24 de ani închis în hotelul Park alături de alte 32 de persoane. Mehdi – care nu-și folosește public numele de familie de teama represaliilor împotriva familiei sale minoritare arabe din sudul Iranului – este unul dintre sutele de oameni( “boat people”) care au traversat Oceanul Pacific până în Australia în 2013.

“Am fugit de persecuție și crimă și am venit în Australia pentru siguranță, nu pentru a juca tenis”, mărturisește Joy, un alt bărbat din hotel, refugiat somalez. Mehdi speră că Djokovic va vorbi în numele celor aflați în detenție “și va spune lumii cât de crud este guvernul australian”. Camera lui Djokovic era la un etaj mai jos de deținuți, despărțită de paznici pe scări. Nu este clar dacă știa că sunt acolo.

În ultimul deceniu, Australia a implementat cu entuziasm o abordare de toleranță zero față de solicitanții de azil care ajung pe țărmurile sale. Pe scurt, ei sunt capturați și transportați în centrele de procesare din insulele Nauru, Manus și Papua Noua Guinee, păzite de firme private de securitate.

Amnesty International a numit această abordare un „abuz deliberat de cruzime”. Human Rights Watch a denunțat „politica abuzivă de procesare offshore a Australiei, care  a cauzat suferințe incomensurabile pentru mii de solicitanți de azil vulnerabili”.

Odată aflați în detenție, solicitanții de azil au trei opțiuni: să se întoarcă de unde au venit, să găsească o țară terță care să îi accepte sau să rămână în Australia în speranța că cererea lor va fi aprobată. Evident, ultima variantă este cel mai întâlnită. Majoritatea migranților provind din țări devastate de războaie și pot fi ținuți în centrele de procesare – mai degrabă lagăre, relatează Al Jazeera – ani în șir.

ONU a condamnat în repetate rânduri programul australian de detenție pentru impactul asupra celor prinși în plasa sa. În incidente separate, la cinci zile, în 2016, Omid Masoumali și Hodan Yasin și-au dat foc la „centrul de procesare offshore” al Australiei de pe insula Nauru din Pacific. Masoumali a murit.

Cheltuielile Australiei pentru unitățile sale de detenție offshore se ridică la miliarde de dolari în fiecare an. Pe Nauru, unii refugiați rămân ani de zile într-o tabără care arată mai mult ca un Guantanamo Bay în aer liber decât ca un centru de procesare a migranților.

Grupurile pentru drepturile omului au descris o „epidemie de autovătămare” pe insule, precum și un eșec instituțional de a preveni atacurile violente asupra solicitanților de azil de către populația locală. Cel puțin Novak Djokovic a putut să meargă acasă.

author avatar
Radu Jacotă Redactor