În urmă cu peste 50 de ani, la o reuniune a celor mai mari puteri economice ale lumii, secretarul american al Trezoreriei, John Connally, și-a șocat omologii declarând că dolarul „este moneda noastră, dar este problema voastră”.
Pe atunci, America dorea o monedă mai ieftină, obligându-i pe ceilalți să o reevalueze pe a lor. Jumătate de secol mai târziu, economia globală se confruntă cu provocarea opusă: dolarul e “strong”, se află la cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani în raport cu celelalte monede majore, creând o problemă uriașă pentru toți cei din afara SUA care cumpără bunuri denominate în bancnote verzi. Și nicio marfă nu este mai importantă decât țițeiul.
Regele piețelor globale
Dolarul a devenit regele piețelor globale de energie și de mărfuri. Prețul aproape tuturor materiilor prime pe care lumea le consumă astăzi, de la petrol la grâu și cupru, este stabilit în dolari. Chiar și ceaiul, băutura britanică prin excelență, are prețul în moneda americană, și nu în lire sterline.
În mod obișnuit, un dolar puternic înseamnă prețuri mai mici la mărfurile de bază și viceversa, notează Bloomberg. Relația dintre mărfuri și dolar tinde să acționeze ca un amortizor pentru economia globală, una compensând-o pe cealaltă, ceea ce este deosebit de important pentru țările mai sărace.
În 2008, costul petrolului Brent a urcat la un nivel record de 147,50 dolari pe baril, punând la grea încercare finanțele multor națiuni. În același an, însă, dolarul a scăzut la un nivel record față de monedele principalilor parteneri comerciali ai SUA, atenuând o parte din durere. Pentru multe națiuni importatoare, petrolul a devenit scump, dar nu exorbitant de scump în moneda locală.
Acea relație istorică dolar-prețul petrolului pare acum a fi ruptă. Țițeiul a crescut cu 70% în ultimul an, iar în prezent se tranzacționează la aproximativ 120 de dolari pe baril. În același timp, dolarul a câștigat 10% de la jumătatea lui 2021.
Aceasta creează crize ale balanței de plăți în multe țări importatoare de petrol, în special în Africa, America Latină și Asia.
„Diviziunea dintre țările prospere și cele care au o capacitate mai mică de a plăti pentru mărfuri devine extrem de puternică”, a declarat Mike Muller, directorul Vitol Group, cea mai mare companie de tranzacționare a petrolului din lume.
În timp ce cotația Brent se află cu aproximativ 20% sub nivelul maxim al dolarului din 2008, se schimbă la niveluri record atunci când este exprimată în moneda locală pentru țările care reprezintă aproximativ 35% din cererea mondială de țiței.
India, al treilea consumator de petrol din lume, după SUA și China, plătește cu aproximativ 45% mai mult decât în urmă cu 14 ani din cauza deprecierii abrupte a rupiei față de dolar. Zona euro plătește în prezent aproximativ 111 euro (119 dolari) pe baril, comparativ cu 93,5 euro în iulie 2008.
Marea Britanie se confruntă cu o problemă similară: Brent a atins un vârf de aproximativ 74 de lire sterline (92 dolari) pe baril în 2008; astăzi, este cu aproape o treime mai scump la 95 de lire sterline.
Dincolo de replicile economice interne, prețurile record ale petrolului în moneda locală contează pentru piața energetică în sine. Comercianții de aur negru caută semne de distrugere a cererii – punctul în care prețurile mai mari duc la reducerea consumului.
Dar cererea a rămas robustă, pe măsură ce lumea a ieșit din pandemie. Analiștii de la Goldman Sachs Group consideră că puterea dolarului american adaugă o medie de aproximativ 20 de dolari pe baril în plus atunci când este măsurat în monede locale, „pentru a atinge niveluri echivalente cu 150 de dolari/baril Brent”.