De ce Ierusalimul este revendicat de toți. Triplă răscruce sfântă, în centrul războiului israeliano-palestinian

Orașul Ierusalim – Yerushalayim în ebraică și Al-Quds în arabă – este intersecția celor trei mari religii monoteiste: iudaism, islam și creștinism. Pentru fiecare dintre ele, este de importanță religioasă, întruchipat respectiv de trei locuri simbolice: Zidul Plângerii, Moscheea Al-Aqsa și Biserica Sfântului Mormânt.

Pentru evrei, „kotel” sau Zidul Plângerii este cel mai sacru loc unde se pot ruga. Acest zid este ultimul vestigiu al celui de-al doilea templu evreiesc distrus în 70 d.Hr. de către romani. Peste tot în lume, evreii iau drumul Ierusalimului pentru a se ruga aici, Zidul rămânând în centrul gândirii și rugăciunii evreiești tradiționale.

Pentru musulmani, Moscheea Al-Aqsa este al treilea cel mai sfânt loc din Islam. Se află pe Esplanada Moscheilor – unde se află și Cupola Stâncii. În fiecare vineri din luna Ramadanului, sute de mii de musulmani vin să se roage la Moscheea Al-Aqsa.

Pentru creștini, Ierusalimul este un loc major de pelerinaj, deoarece Orașul Vechi găzduiește Biserica Sfântului Mormânt între zidurile sale. Conform tradiției, acest loc, cel mai important sanctuar al crețtinătății, este construit pe locul în care Iisus Hristos a predicat, a fost răstignit și a înviat din morți și găzduiește mormântul său.

O capitală dublu revendicată

Din punct de vedere politic, Ierusalimul cristalizează tensiunile conflictului israeliano-palestinian. Israelul, pe de o parte, și autoritățile palestiniene, pe de altă parte, consideră că acest oraș este capitala lor.

În 1967, a izbucnit războiul de șase zile, iar Israelul a anexat Ierusalimul de Est. 13ani mai târziu, în 19080, o lege fundamentală a ratificat statutul Ierusalimului ca „eternă și indivizibilă” capitală a Israelului. Această decizie nu a fost recunoscută de comunitatea internațională, care consideră Ierusalimul de Est „ocupat”. Dar poziția statului evreu rămâne neschimbată, autoritățile israeliene considerând că orașul este „capitala poporului evreu de 3000 de ani”.

De partea palestiniană, se revendică, la fel, Ierusalimul drept capitală. Autoritatea Palestiniană, interlocutor al comunității internaționale și al Israelului, revendică Ierusalimul de Est drept capitala unui viitor stat palestinian independent.

Între timp, mișcarea islamistă Hamas nu recunoaște Israelul și se referă la întregul oraș Ierusalim ca la capitala unui viitor stat al Palestinei.

Consens internațional până în 2017

Pe scena internațională, statutul Ierusalimului a reprezentat un consens timp de decenii. Din 1980 și după „rezoluția 478” în care consideră că „achiziția teritoriului prin forță este inadmisibilă”, ONU nu recunoaște anexarea Ierusalimului de Est de către Israel, despre care a spus că a avut loc „cu încălcarea dreptului internațional”.

O poziție împărtășită de întreaga comunitate internațională, dar al cărei consens a fost spart de SUA, în decembrie 2017. Când Donald Trump a recunoscut atunci Ierusalimul drept capitala Israelului și a decis să transfere acolo ambasada SUA, care până atunci avea sediul la Tel Aviv.

Națiunile Unite, întrunindu-se urgent, nu și-au schimbat poziția. Pentru organizația internațională, statutul final al Ierusalimului trebuie negociat între părți: „Ierusalimul este o problemă de statut final care trebuie soluționată prin negociere, așa cum se prevede în rezoluțiile pertinente ale organelor ONU”.

Viziunea internațională larg răspândită rămâne aceea a Ierusalimului atât capitală a Israelului, cât și a unui stat palestinian independent.