Cum de-a reușit Japonia – unde trăiesc mai mulți vârstnici decât în oricare țară din lume – să aibă un număr redus de cazuri şi decese cauzate de coronavirus, fără să impună restricții? Întrebarea a generat zeci de teorii, de la educația și disciplina populației, până la afirmații că japonezii au o imunitate superioară.
Japonia nu are cea mai mică rată de deces a Covid-19 din regiune. Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong şi Vietnam se pot lăuda cu morbiditate mai mică. Dar în prima parte a anului 2020, “Țara soarelui răsare” a înregistrat mai puţine decese decât media ultimilor ani. Asta în ciuda faptului că, în aprilie, Tokyo a înregistrat aproximativ 1.000 de „decese în exces” – cauzate cel mai probabil de Covid. Se estimează o scădere a numărului lor în acest an față de 2019. O situație frapantă, deoarece Japonia are multe dintre condiţiile care ar putea să o facă vulnerabilă în faţa crizei Covid-19, dar nu a adoptat niciodată abordarea energică pentru combaterea virusului pe care unii dintre vecinii săi au făcut-o. Japonia a ținut granițele deschise în vârful focarului din Wuhan, în februarie, când spitalele oraşului au fost copleşite şi majoritatea ţărilor din lume au limitat călătoriile persoanelor din China. Pe măsură ce virusul s-a răspândit, a devenit rapid clar că Covid este o boală care ucide în primul rând persoanele în vârstă şi este amplificată masiv de mulţimi sau de contactul prelungit. Japonia are cel mai mare procent de vârstnici din lume, iar populația sa este concentrată în metropole uriașe – de pildă Tokyo are 37 de milioane de oameni, pentru majoritatea lor metroul rămâne cel mai folosit mijloc de transport. În plus, Japonia a refuzat să asculte sfaturile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) de a „testa, testa, testa”. Chiar şi acum, testele PCR totale se ridică la doar 348.000, adică 0,27% din populaţia țării. Nici măsurile de carantină nu au avut amploarea și gravitatea celor din Europa. Un context care ar trebui să facă din Japonia locul ideal pentru răspândirea noului virus, dar totuși pandemia este ținută sub control.
Filosofia “Mindo”
La cinci luni de la primele infecții, Japonia are mai puțin de 20.000 de cazuri confirmate și mai puțin de 1.000 de decese. Starea de urgență a fost ridicată, iar viața revine rapid la normal. Dacă ar fi să-l asculți pe vicepremierul Taro Aso, este vorba de „calitatea superioară” a japonezilor. Într-un comentariu acum notoriu, Aso a spus că a fost solicitat de liderii din alte țări să explice succesul Japoniei: „Le-am spus acestor oameni: între țara ta și țara noastră, mindo (nivelul oamenilor) este diferit.” Mindo este un concept care datează din epoca imperială a Japoniei şi denotă un sentiment de superioritate rasială şi culturală. Aso a fost condamnat pentru modul în care a folosit termenul, dar asta nu l-a împiedicat pe premierul Shinzo Abe să vorbească cu mândrie despre “modelul Japoniei”, îndemnând alte țări să-l urmeze. Dar nu există nicio îndoială că mulți japonezi, și unii oameni de știință, cred că există ceva despre Japonia care este diferit – un așa-numit „Factor X” care protejează populația de Covid-19. Mai realist, Tatsuhiko Kodama, profesor de la Universitatea din Tokyo, care studiază modul în care pacienţii japonezi reacţionează la virus crede că Japonia ar fi avut anterior un coronavirus. Nu Covid-19, ci ceva similar care ar fi putut lăsa în urmă o „imunitate istorică”. În plus, japonezii au început să poarte măști de față acum mai bine de 100 de ani în timpul pandemiei gripale din 1919…