Sus, deasupra Băncii Angliei, o giruetă se conectează direct la un cadran aflat în sala principală a impunătoarei clădiri. În anii 1800, directorii băncii se întâlneau pentru a observa în ce direcție bate vântul.
O briză din est însemna că navele, încărcate cu mărfuri precum cuprul și grâul, urmau să navigheze pe Tamisa pentru a-și descărca încărcătura, afectând cererea de bani în City of London. Vânturile de vest au însemnat contrariul.
Girueta este încă acolo, dar băncile centrale și-au pierdut în mare măsură stăpânirea legăturii dintre piețele de mărfuri și politica monetară.
Cu piețele de materii prime în plină expansiune care conduc cea mai rapidă inflație din ultimele decenii, aceasta este o mare problemă, notează Bloomberg.Ca urmare, prognozarea inflației în 2022 a devenit mai mult artă decât știință.
Care ar fi răspunsul regelui saudit la presiunea SUA de a crește producția de petrol? Ce va face Vladimir Putin cu aprovizionarea cu gaze a Europei? Cum va reacționa Beijingul la prețurile record ale cărbunelui? Poate că astea depășesc expertiza oricărui bancher central.
În schimb, majoritatea se bazează pe instrumente destul de nesofisticate pentru a încorpora piețele de mărfuri în modelele lor. Printre ele, curba futures pentru prognoza inflației.
Dar această curbă nu este o prognoză a direcției în care se îndreaptă prețurile mărfurilor, ci mai degrabă un instantaneu a ceea ce piața este dispusă să plătească astăzi pentru livrarea în viitor.
Este unul dintre motivele pentru care Rezerva Federală a SUA, Banca Centrală Europeană și alții au greșit estimarea inflației anul trecut.
Au presupus, uitându-se la forma curbelor prețurilor, că cele mai mari creșteri ale prețurilor mărfurilor au fost în urma lor. Prin urmare, inflația a fost „tranzitorie”. Gresit.
Într-o piață strânsă, așa cum o avem astăzi, forma curbei futures este deosebit de înșelătoare ca prognoză.
De exemplu, pentru piața petrolului Brent, diferența de preț dintre contractul de livrare în aprilie 2022 și contractul forward pentru decembrie 2022 este de 10 USD pe baril.
O bancă centrală ar putea interpreta acest lucru ca un semn că țițeiul Brent urmează să scadă de la 95 de dolari la 85 de dolari pe baril de acum până la sfârșitul anului, un prevestitor al unei inflații mai slabe. Iarăși greșit. Piața de acțiuni chiar acum semnalează că, în general, prețurile pot fi mai mari în viitor, nu mai mici.
Bancherii centrali au nevoie de informații concrete despre piețele de mărfuri. În afara Rezervei Federale a SUA, care are o rețea în industria petrolului și a agriculturii datorită băncilor sale regionale din Kansas City și Dallas, puține alte bănci centrale știu multe despre ce se întâmplă cu adevărat pe piețele energetice, metalelor și agricole.
Dacă vor să îndrepte inflația în 2022, bancherii centrali ar trebui să renunțe la modelele lor matematice complexe și să întrebe companiile petroliere, afaceriștii, minerii și fermierii. Probabil că vor fi surprinși.