Analiștii politici și economiștii sunt de acord că realegerea președintelui Sergio Mattarella garantează o anumită stabilitate pe termen scurt în scena politică fracturată a Italiei.
Cu toate acestea, guvernul de coaliție și premierul Mario Draghi (care și-a exprimat el însuși dorința de a se muta la funcția prezidențială, dar nu a primit suficiente voturi) au de luptat cu o creștere a datoriei publice, deoarece Banca Centrală Europeană încearcă să-și înăsprească politica monetară.
Rata obligațiunii de referință este cea mai ridicată din aprilie 2020, ceea ce înseamnă că guvernul italian se confruntă acum cu costuri mai mari atunci când strânge fonduri de pe piețele publice – ceea ce ar putea deveni în cele din urmă o durere de cap economică pentru Roma.
Un motiv pentru mișcările din această săptămână pe piețele europene de datorii este așteptarea că BCE va crește rata dobânzii de referință la sfârșitul acestui an.
Zona euro a cunoscut o politică monetară laxă de la criza datoriilor suverane din 2011, cu miliarde de euro pompate în economia sa pentru a stimula creditarea și economia.
„În 2020-2021, Banca Italiei a cumpărat peste 100% din oferta netă de datorie a guvernului central italian. În 2022, estimăm că va cumpăra până la 60% din emisiunea netă”, a declarat Frederik Ducrozet, strateg la Pictet Wealth Management.
Nervozitatea investitorilor: politicienii nu-și controlează partidele
O problemă suplimentară pentru Italia este Parlamentul său, care se confruntă adesea cu o fragmentare politică uriașă – și afectează creșterea economiei și perspectivele fiscale.
“Echipa Mattarella-Draghi poate poate oferi un sprijin pe termen scurt, dar perspectivele Italiei pe termen mediu-lung rămân foarte incerte. Este clar, politicienii nu au un control puternic asupra partidelor lor. Asta îi face nervoși pe investitori”, comentează Gilles Moec, economist-șef la AXA Investment Managers.
Mario Draghi a elaborat un plan pentru a investi aproape 200 de miliarde de euro din fonduri europene de recuperare a pandemiei, păstrând în același timp un sprijin destul de fragil al principalelor partide politice.
Cu toate acestea, mandatul său se încheie în primăvara lui 2023, când urmează noi alegeri parlamentare.
Se pune întrebarea dacă Draghi, un fost președinte al BCE, va reuși să continue să pună în aplicare reformele atât de necesare înainte de sfârșitul acestei perioade.
Partidele politice vor începe în curând să pună bazele campaniilor lor electorale și, mai larg, alegerile vor aduce, fără îndoială, incertitudine cu privire la tipul de coaliție care va apărea după vot.
Sondajele de opinie proiectează un Parlament foarte divizat la Roma în urma alegerilor de anul viitor.
Formațiunea de centru-stânga Partito Democratico și extrema-dreapta Fratelli d’Italia au același sprijin în sondajele actuale, în jur de 21%. Partidul anti-imigrație Lega Nord urmează cu 18% din voturi, iar Mișcarea Cinci Stele, de stânga, se află pe locul patru, cu aproximativ 14% din sprijin.
Acest lucru sugerează că următoarele alegeri vor fi o cursă foarte strânsă și sunt posibile diferite formate de coaliție.
Investitorii vor fi interesați să afle care sunt șansele ca Roma să continue să pună în aplicare reformele economice necesare pentru a primi fondurile europene, care vor fi esențiale pentru stimularea economiei italiene.
Planul masiv de redresare al Europei este foarte dependent de Italia, se datorează faptului că Roma primește cea mai mare sumă decât orice altă națiune a UE în cadrul acestui program.
Eșecul reformării și obținerii acestor fonduri ar pune sub semnul întrebării eficiența Europei în implementarea obiectivelor sale.