Turcia suferă de o criză a balanței de plăți, sărăcie, șomaj ridicat și inflație în creștere. Lira turcească a pierdut aproximativ 70% din valoarea sa față de dolar în 2021, aproximativ 33% doar în noiembrie.
Acesta este un pericol nu numai pentru Turcia, ci și pentru vecinii săi – și este în interesul Uniunii Europene să stabilizeze țara și să o reancoreze în Occident.
Vestea bună este că UE are un instrument pe care l-ar putea folosi pentru a realiza acest lucru: euro.
“Uniunea Europeană ar trebui să ofere Turciei capacitatea de a adopta parțial moneda europeană, fără ca aceasta să devină o țară membră a blocului, în schimbul unor politici care ar reconstrui instituțiile democratice grav deteriorate ale Turciei”, susține directorul de investiții al Lioness Capital, Asli Karahan, citat de Politico.
Un astfel de acord ar aduce și avantaje semnificative pentru bloc. Turcia are o economie considerabilă, care echivalează cu aproximativ 5% din PIB-ul zonei euro.
Eliminarea riscului valutar ar stimula fluxurile comerciale și investiționale bilaterale și ar ajuta companiile europene să-și extindă amprenta în Turcia, angajând forța de muncă relativ ieftină, tânără și productivă, pe măsură ce lanțurile de aprovizionare sunt relocate din China.
Cel mai important, a permite Turciei să adopte moneda euro nu ar depăși niciuna dintre liniile roșii politice ale uniunii.
Nu ar presupune nicio participare a Turciei în Parlamentul European sau în vreo instituție europeană și, cu siguranță, nicio apartenență deplină la UE.
Aranjamentul nu ar necesita modificări ale tratatului UE și s-ar potrivi bine în ideea blocului de „relații privilegiate” strategice.
De asemenea, ar minimiza riscul ca Turcia să devină un stat din ce în ce mai islamist și instabil la periferia Europei.
Există un precedent
Este vorba un “acord monetar” între UE și două microstate care nu fac parte din blocul comunitar: Andorra și San Marino. Dar , ca și Turcia, fac parte din uniunea vamală UE. Cu un astfel de acord, Turcia ar câștiga dreptul de a adopta euro ca mijloc legal de plată și ar avea dreptul de a emite monede euro – bancnotele ar fi emise numai de Banca Centrală Europeană (BCE).
În acest scenariu, susține Karahan, UE nu ar subscrie datoria Turciei, iar Ankara nu ar obține un loc în Consiliul guvernatorilor BCE până când nu va îndeplini toate cele cinci criterii ale Tratatului de la Maastricht privind inflația, deficitele bugetare, raportul datorie guvernamentală/PIB, ratele de schimb și stabilitatea ratei dobânzii pe termen lung.
O tranziție “relativ ușoară”
Adoptarea monedei euro ar rezolva și o multitudine de probleme pentru economia turcă, eliminând problema cronică a inflației și făcând din țară o destinație atractivă pentru investiții, cu dobânzi scăzute, creștere ridicată și fără risc valutar.
Ar fi, de asemenea, o tranziție relativ ușoară. Aproximativ 55 la sută din depozitele bancare turcești sunt deja denominate în valută străină – mai ales în euro și dolar american. Comerțul UE-Turcia este în creștere după două decenii în uniunea vamală.
Dacă este executată corespunzător, adoptarea monedei euro ar putea fi finalizată în mai puțin de un an, spre deosebire de procesul muribund de aderare la UE al Turciei, care se prelungește deja de zeci de ani.
“În cele din urmă, euro în Turcia ar fi o puternică ancoră economică și politică internă, simbolizând biletul de intrare al țării către o eventuală prosperitate la nivel european.
“Necazurile monetare ale Turciei oferă Bruxelles-ului și Ankarei ocazia de a reseta o relație zdrobită, de a aprofunda comerțul și de a consolida legăturile economice”, conchide Asli Karahan.