Un angajator poate interzice purtarea vălului islamic la locul de muncă ca parte a unei politici de neutralitate religioasă, a declarat, joi, avocatul general al Curții de Justiție a UE (CJUE), în urma interpelărilor din partea justiției germane.
Tribunalul muncii din Hamburg (nord) și Curtea Federală a Muncii (Bundesarbeitsgericht) au fost sesizate de angajate musulmane ai căror angajatori din Germania au cerut să-și scoată vălurile la locul de muncă.
Aceste două jurisdicții au întrebat CJUE pentru a afla dacă normele companiilor în cauză sunt conforme cu Directiva privind egalitatea de tratament la angajare și la locul de muncă.
Avocatul general al Curții, în concluziile sale publicate joi, a reamintit că directiva impune absența oricărei discriminări directe sau indirecte bazate în special pe religie.
Pe baza jurisprudenței, el consideră că „interdicţia portului oricărui semn vizibil al unor convingeri politice, psihologice sau religioase la locul de muncă, ce decurge dintr-un regulament intern al unei întreprinderi private, nu constituie o discriminare directă fondată pe religie sau pe convingerile la adresa angajaţilor ce respectă anumite reguli vestimentare prin aplicarea de precepte religioase”.
Văl mare, văl mic…
Avocatul general consideră, în continuare, că „dacă este admisă interzicerea purtării, la locul de muncă, a oricărui semn vizibil al convingerilor politice, filozofice sau religioase, angajatorul este liber, de asemenea, în cadrul libertății întreprinderii sale, de a interzice purtarea unor semne ostentative de dimensiuni mari”.
El consideră în acest sens că o politică de neutralitate a unei companii „nu este incompatibilă cu purtarea, de către angajații săi, a simbolurilor religioase, vizibile sau nu, dar de dimensiuni reduse, cu alte cuvinte discrete, și care nu se remarcă la o primă abordare”.
Cu toate acestea, el consideră că „vălul islamic nu constituie un semn religios de dimensiuni mici” chiar dacă recunoaște că nu revine Curții să dea o definiție a termenilor „dimensiune mică” și că un anumit rol l-ar putea juca contextul, scrie La Libre.
„Prin urmare, îi revine, deci, jurisdicţiei naţionale să examineze situaţia de la caz la caz”, a subliniat avocatul CJUE. Curtea nu este obligată să urmeze concluziile avocatului general.