Cum vrea FMI reducerea datoriilor țărilor europene

Fondul Monetar Internațional a îndemnat Uniunea Europeană să își reformeze cadrul fiscal pe fondul datoriei ridicate și a ratelor dobânzilor în creștere.

UE ar trebui să înfiinţeze o capacitate fiscală pentru a plăti pentru bunurile publice ale blocului comunitar, să stabilească o legătură între ritmul reducerii datoriilor şi riscul individual de ţară, şi să lase consiliile fiscale independente să aibă un rol mai mare în politică, se arată în raportul FMI.

Cele 27 de state membre vor viza deficite bugetare sub 3% din produsul intern brut și datorii naționale sub 60%, ținte care ar rămâne în vigoare conform propunerii FMI.

Puține țări îndeplinesc în prezent aceste criterii, după șocurile gemene ale pandemiei și ale războiului din Ucraina. UE a suspendat regulile în 2020 și a prelungit derogarea până la sfârșitul anului viitor.

În prezent, nivelul datoriilor în ţările blocului comunitar se situează de la 190% din PIB în Grecia la 17,6% din PIB în Estonia, iar actualele reglementări privind reducerea datoriilor nu sunt fezabile pentru guvernele cu un grad de îndatorare ridicat.

Prin urmare, FMI a propus ca fiecare ţară să aibă un ritm diferit de reducere a datoriei, ajustări legate de “nivelul riscurilor financiare”, potrivit Reuters.

Nivelul riscului ar trebui stabilit printr-o analiză sustenabilă a datoriei, cu o metodologie comună, dezvoltată de un nou şi independent Consiliu Fiscal European, sau de adjuncţii miniştrilor de Finanţe ai UE, grupaţi în Comitetul economic şi financiar (CEF) al blocului comunitar.

Comisia Europeană, brațul executiv al blocului comunitar, urmează să își prezinte propriile idei pentru o revizuire fiscală în următoarele săptămâni.

Guvernele statelor membre sunt împărțite în ceea ce privește gradul revizuirii, unele dintre ele favorizând măsuri care să răspundă nevoilor de investiții, în timp ce altele se concentrează pe stabilitatea fiscală.

Veniturilor gospodăriilor, în scădere, vor  declanșa apeluri cu noi împrumuturi comune ale UE pentru a amortiza economiile – pe lângă fondul de redresare existent.