După ce a fost declarat președintele ales al Statelor Unite, Joe Biden a promis –previzibil – că va restabili conducerea globală a țării sale și angajamentul față de o ordine internațională liberală. Într-o respingere fără echivoc a neoizolaționismului „America First” al administrației Trump, noul președinte „va conduce lumea, nu se va retrage din ea”. Având a doua cea mai mare economie(deocamdată) din lume, China reprezintă principala provocare a speranțelor lui Biden de a reafirma rolul Americii în lume. Succesul politicii sale externe va depinde în mare măsură de modul în care gestionează provocarea Chinei.
Relaţiile Chinei cu SUA au ajuns la o „nouă răscruce” şi s-ar putea întoarce pe calea cea bună după o perioadă de „dificultate fără precedent”, a declarat ministrul chinez de externe Wang Yi. Poate Biden să amelioreze aceste relaţii după patru ani de tensiuni care au escaladat în timpul administraţiei lui Donald Trump? Și, în același timp, să țină sub control dorința gigantului asiatic de a-și crește influența regională și globală? Pentru a atinge aceste obiective duble, administrația sa va trebui să angajeze Beijingul în domenii de interes global, cum ar fi comerțul, schimbările climatice și sănătatea publică, luând totodată o poziție strategică fermă împotriva agresiunilor sale față de vecinii săi mai mici.
Casa Albă a avut socoteli greșite cu Beijingul de foarte mult timp
În ultimele decenii, până la ascensiunea neașteptată a lui Donald Trump la putere, atât președinții republicani, cât și cei democrați au încercat naiv să îmblânzească ambițiile hegemonice ale Chinei și să o transforme într-o putere mai democratică, deschisă și prietenoasă printr-o combinație de angajament diplomatic și interdependență economică extinsă.Ca răspuns, conducerea autoritară de la Beijing nu numai că a destrămat ordinea condusă de SUA, ci și a valorificat noua prosperitate pentru a centraliza în continuare puterea, a zdrobi disidența în țară și în străinătate, a construi o armată formidabilă pentru a-și flexa mușchii în apele vecine și a lansa programe de investiții în infrastructură transcontinentală care au condus nenumărate națiuni într-o capcană a datoriilor. Administrația Obama nu a reușit să-și protejeze aliații în fața agresiunilor Chinei, însă odată cu alegerea lui Trump ca președinte în 2016, politica externă a SUA față de China s-a schimbat semnificativ – dar nu neapărat în bine.
Unilateralismul geopolitic al lui Trump, retorica incendiară și protecționismul comercial au înstrăinat partenerii cheie ai SUA din Europa și nu numai, întărind mâna Beijingului împotriva Washingtonului pe arena internațională. Pe scurt, nici Trump, nici vreunul dintre predecesorii lui recenți nu au reușit să vină cu o politică eficientă privind China, care ar putea ține sub control această putere globală în creștere, menținând în același timp posibilitatea unui conflict major, notează Al Jazeera. Asta înseamnă că dacă dorește să reușească împotriva Beijingului, noul președinte american va trebui să abandoneze politicile Obama și Trump și să îmbrățișeze convingerea strategică cu finețea diplomatică. Cu toate acestea, va exista probabil un anumit nivel de continuitate – în fond, există acum un consens bipartizian la Washington cu privire la necesitatea „a fi dur” cu Beijingul cu privire la o gamă întreagă de probleme, inclusiv practici comerciale anticoncurențiale, care „jefuiesc tehnologia și proprietatea intelectuală a companiilor americane”. Prin urmare, Biden va păstra probabil și chiar va adăuga la sancțiunile pe care predecesorul său le-a impus oficialilor chinezi de vârf. Pentru a demonstra că nu mai este „moale” față de China, Biden va continua să efectueze operațiuni navale comune cu aliații Americii din apele asiatice și să sprijine lupta Taiwanului împotriva administrației de la Beijing.
Spre deosebire de Trump, Biden știe că în multe aspecte globale presante, de la comerț la sănătate publică și mediu, China nu poate fi ignorată. Ceea ce noul locatar de la Casa Albă ar trebui să aspire în mod realist este o „pace rece” cu Beijingul – construirea unei coaliții internaționale robuste pentru a contracara agresiunile Chinei, dar lăsând încă spațiu pentru ca această țară să acționeze ca parte a comunității internaționale atunci când cooperarea este urgentă și fezabilă. Fără a convinge lumea că SUA pot conduce din nou, Biden nu poate stabili o politică externă eficientă care să protejeze atât interesele Washingtonului, cât și ale aliaților săi. Dacă nu reușește, China va scrie următorul capitol al istoriei.
