Președintele SUA, Donald Trump, a lansat un nou atac economic, de această dată asupra industriei farmaceutice globale. Acesta a emis un ordin executiv prin care dă vina pe alte țări pentru prețurile ridicate ale medicamentelor din SUA și amenință cu introducerea de tarife comerciale. Această decizie a declanșat panică în Europa și Regatul Unit: zeci de mii de angajați din industria farmaceutică sunt îngrijorați de locurile lor de muncă, iar liderii politici se tem că marile companii vor retrage investițiile și le vor reloca în Statele Unite.
Însă nu doar politica americană provoacă această neliniște, ci și modul în care marile corporații farmaceutice profită de situație. Industria, cunoscută sub numele de Big Pharma, folosește această criză ca pe o oportunitate de a cere eliminarea reglementărilor care le limitează profiturile. Sub pretextul că Europa nu mai este un mediu profitabil pentru investiții și producție, ele cer concesii majore, cum ar fi reguli mai relaxate pentru studiile clinice și protecție extinsă a monopolurilor pe proprietatea intelectuală. Aceste măsuri nu ar duce la o industrie mai eficientă sau mai sigură, ci doar la prețuri mai mari pentru pacienți și mai puțină transparență.
Guvernele europene trebuie să trateze această situație nu ca pe o amenințare, ci ca pe o oportunitate. În loc să cedeze presiunii marilor companii, ele ar trebui să investească în dezvoltarea unei rețele publice solide de cercetare medicală. Astfel, Europa ar putea deveni mai independentă și mai capabilă să răspundă nevoilor reale ale populației, fără a depinde exclusiv de interesele comerciale ale industriei.
Este momentul să regândim modul în care protejăm cunoștințele medicale. Acestea nu ar trebui tratate ca o marfă accesibilă doar celor bogați, ci ca un bun public. Avem nevoie de un sistem de proprietate intelectuală care să încurajeze colaborarea internațională, să permită accesul echitabil la rezultate și să sprijine inovația în interesul tuturor, nu doar al celor cu resurse financiare.
Europa trebuie, de asemenea, să-și dezvolte capacitatea de producție internă a medicamentelor. Nu este necesar ca statul să producă tot, dar este esențial să existe o infrastructură capabilă să răspundă rapid în situații de criză. Asta înseamnă și diversificarea actorilor din industrie și o mai mare implicare a sectorului public în lanțul de aprovizionare cu medicamente esențiale.
În paralel, nu trebuie să uităm de responsabilitatea globală. Țările din sudul global au fost prea mult timp împiedicate să-și dezvolte propriile capacități medicale. Europa și alte puteri trebuie să sprijine aceste state prin transfer de tehnologie, formare și un cadru echitabil de colaborare, care să le permită să-și satisfacă nevoile locale de sănătate.
Putem construi un sistem farmaceutic global mai echitabil, care să asigure acces real la medicamente pentru toți. Dar acest lucru nu se va întâmpla dacă urmăm direcția impusă de Trump și Big Pharma. Este timpul să alegem o altă cale – una care să pună sănătatea publică înaintea profiturilor.
