Cum scapă „Big Oil” de combustibilii fosili: mută poluarea dintr-o mână în alta

Între presiunea autorităților publice și cea a acționarilor, marile multinaționale sunt din ce în ce mai încurajate să-și reducă emisiile și să renunțe la combustibilii fosili. 

Tot ceea ce presa anglo-saxonă numește „Big Oil” este în cauză: mișcarea se referă chiar la giganți istorici ai petrolului, cum ar fi TotalEnergies sau Shell.

Aruncarea pisicii peste gard

Cu toate acestea, „abandonarea” combustibililor fosili de către principalele multinaționale energetice nu înseamnă deloc abandonarea acestora.  Astfel, atunci când aceste companii petroliere decid să „pivoteze” spre surse regenerabile, nu își demontează ramurile poluante: le vând celui mai mare ofertant.

Citat de Financial Times, consultantul energetic Wood Mackenzie estimează că, cumulativ, ExxonMobil, Chevron, BP, Shell, Eni și TotalEnergies au vândut echivalentul a 23,7 miliarde de euro în active de petrol și gaze începând din 2018

Tendința ar trebui să continue, sau chiar să crească: astăzi, active de peste 100 de miliarde de euro sunt pe piață.

Dar cine poate dori să cumpere hidrocarburi pe care industria le consideră sortite abandonului? O serie de companii, adesea nelistate, sunt dispuse să își asume riscul. Acesta este cazul, de exemplu, al companiei britanice Ineos, specializată în produse chimice.

Totul trebuie să se schimbe, nimic să nu se schimbe

Pariul este cu atât mai riscant cu cât aceste vânzări nu se referă adesea la stocuri care pot fi vândute rapid, dar la cele care riscă să devină „stranded assets” sau active irecuperabile.

Această denumire desemnează activele care au devenit inutile sau inutilizabile prin inovație sau transformări sociale și politice.

În cazul combustibililor fosili, acestea sunt hidrocarburi încă subterane și care așteaptă să fie exploatate. Acest lucru nu s-ar putea întâmpla niciodată dacă politicile publice își vor oferi mijloacele necesare pentru a atinge obiectivele acordului climatic de la Paris, scrie Slate.

Peștii mici

În martie, Ineos a cumpărat gaz și petrol de la Hess Corporation, o companie daneză, pentru 150 de milioane de dolari. Cu toate acestea, guvernul danez inftenționează să oprească producția de petrol până în 2050.

Marea Nordului vede sosirea firmelor de capital privat care preiau facilitățile grupurilor mari. În Filipine, Shell este înlocuit de Udenna, un conglomerat local și așa mai departe: cele mari cedează doar loc celor mici.

Aceste vânzări sunt „cea mai rapidă modalitate pentru o companie importantă de a-și îndeplini obiectivele legate de climă, dar (ele) nu fac nimic pentru schimbările climatice: pur și simplu mută emisiile poluante dintr-o mână în alta”, spune un analist intervievat de Financial Times.