Noua conducere de la Seul își redefinește traiectoria geopolitică. Lee Jae-myung, recent ales președinte al Coreei de Sud, propune o agendă ambițioasă: extinderea exporturilor de armament, menținerea relațiilor comerciale cu Rusia și o politică externă echilibrată între SUA, China și partenerii europeni.
În 2023, Coreea de Sud a vândut armament în valoare de peste o jumătate de miliard de dolari, Polonia fiind principalul cumpărător (320 de milioane USD). România apare și ea pe radarul Seulului, alături de alte state europene aflate într-o cursă accelerată de reînarmare, în contextul războiului din Ucraina. Sectorul apărării este văzut de noul lider sud-coreean drept un „motor de creștere economică”, iar industria de profil își îndreaptă tot mai mult atenția spre Europa.
Totuși, Lee nu urmează fidel linia predecesorului său. Cu un discurs mult mai rezervat în privința implicării directe în conflictul din Ucraina, el a criticat public trimiterea de arme letale în zone de război, invocând riscurile economice ale unei rupturi cu Moscova. În locul livrărilor directe către Kiev, Seulul a trimis sute de mii de cartușe către SUA, care le-au redirecționat în sprijinul Ucrainei.
Victoria lui Lee a fost atent monitorizată în capitalele NATO, pe fondul unei noi etape în relațiile Alianței cu regiunea Asia-Pacific. Coreea de Sud, alături de Japonia, Australia și Noua Zeelandă, își întărește cooperarea cu NATO. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat într-un mesaj oficial „valorile și interesele comune” ce leagă Seulul de blocul comunitar, de la apărare la inovație.
Chiar și așa, noul președinte sud-coreean a lăsat să se întrevadă o oarecare distanțare față de direcția dură promovată de Occident. A evitat să confirme participarea la viitorul summit NATO de la Haga și pledează pentru „diplomație pragmatică” cu Rusia, China și Coreea de Nord. Potrivit unor analiști, această flexibilitate ar putea fi interpretată drept vulnerabilitate în fața presiunilor Kremlinului.
„Deschiderea față de reluarea cooperării economice cu Rusia ar putea expune Seulul la forme subtile de intimidare din partea Moscovei”, avertizează Alexander Lipke, expert în politica asiatică la Consiliul European pentru Relații Externe.
În ciuda acestor nuanțe, Coreea de Sud rămâne ferm ancorată în alianța sa strategică cu SUA – un pilon esențial în fața amenințărilor nord-coreene. În privința Ucrainei, deși sprijinul militar direct este blocat de legislația internă, Lee s-a declarat deschis să contribuie la reconstrucția postbelică, unde companiile sud-coreene ar putea juca un rol important.
Pentru România, războiul din Ucraina nu s-a rezumat la declarații de sprijin și angajamente strategice. Efectele economice directe sunt vizibile, dar rareori recunoscute în cercurile de decizie europene.
În timp ce oficialii UE susțin necondiționat Kievul, fermierii români se confruntă cu realitatea dură a pieței: recolte nevândute, prețuri prăbușite și infrastructuri de transport blocate. Valul de cereale ucrainene – acceptat cu largul concurs al Bruxellesului – a lovit dur agricultura românească, punând în pericol sectoare întregi din economia rurală. În schimbul unei protecții reale, România a primit promisiuni și compensații modeste.
În acest climat, tonul mai reținut și abordarea pragmatică a lui Lee Jae-myung rezonează cu frustrările tot mai mari din estul Europei. Poate că a venit momentul ca România să își regândească poziția: nu prin abandonul alianțelor, ci printr-un efort clar de a-și apăra interesele economice atunci când politicile comune devin dezechilibrate.
Cu un sprijin pentru Ucraina adesea unilateral și costisitor pe plan intern, Bucureștiul riscă să rămână un executant disciplinat, în timp ce marile capitale europene negociază în funcție de propriile priorități. Un nou realism politic – așa cum sugerează și virajul Seulului – s-ar putea dovedi nu doar legitim, ci și necesar.
