Atacul pe care trupele Hamas l-au dat în Israel este unul fără precedent. Dar cum a fost posibil aşa ceva, având în vedere că israelienii dispun de servicii de infotmaţii considerate foarte bune?
Prăpădul sugerează că atacul a fost planificat, iar rachetele stocate luni de zile. Hamas susține că a tras 5.000 de rachete în prima rundă (Israelul spune că a fost vorba de jumătate din acest număr).
Cum au pătruns teroriştii în Israel?
Unii luptători Hamas au încercat să ocolească complet bariera, inclusiv zburând deasupra ei cu parapante (imagini neverificate arată cel puțin șapte zboruri în derivă deasupra Israelului, notează BBC) și cu barca. Forțele de apărare israeliene au declarat că au respins două încercări ale Hamas de a trece în Israel prin debarcarea navelor pe plajă.
O altă imagine a arătat cel puțin cinci motociclete, fiecare transportând doi militanți înarmați cu puști, trecând printr-o gaură care fusese tăiată în secțiunea de gard de sârmă a barierei.
Într-o secțiune mai puțin păzită, un buldozera fost filmat demolând o porțiune de gard de sârmă ghimpată. Zeci de oameni aparent neînarmați s-au adunat acolo, iar unii au început să alerge prin deschizătura de sârmă.
Gaza are șapte puncte de trecere oficiale – șase sunt controlate de Israel, iar unul spre Egipt este controlat de Cairo. Dar, în decurs de câteva ore, Hamas a găsit modalități de a intra pe teritoriul israelian pe toată lungimea barierei.
260 de morţi la un festival de muzică
Cel puţin 260 de cadavre au fost găsite la locul unui festival de muzică israelian în urma atacului de sâmbătă al Hamas. Bărbaţii înarmaţi din Hamas au tras sâmbătă în participanţii care fugeau şi i-au luat pe alţii ostatici la festivalul ce avea loc într-o zonă rurală agricolă din apropierea graniţei dintre Gaza şi Israel, potrivit videoclipurilor de pe reţelele sociale şi relatărilor participanţilor la festival.
Evenimentul Nova Festival, desfăşurat în aer liber, trebuia să fie o petrecere cu dans care să dureze toată noaptea şi să celebreze sărbătoarea evreiască Sukkot.
