Cum au consolidat Statele Unite un narco-stat în Afganistan

Afganistan, unde talibanii au eradicat culturile de mac în 2001, a redevenit principala sursă de heroină mondială de-a lungul celor 20 de ani de intervenție americană.

Joe Biden a decis să încheie misiunea militarilor SUA în Afganistan, în 11 septembrie, încheind episodul celui mai lung război din istoria Statelor Unite.

S-a scris mult cu privire la paradoxul acestui coflict, declanșat pentru răsturnarea talibanilor, cu care Washington negociază condițiile cel mai puțin favorabile retragerii sale. În schimb, s-a acordat puțină atenție faptului că Afganistanul, unde talibanii au reușit să interzică cultivarea macului în 2001, a devenit din nou principala sursă de heroină globală în fiecare dintre cei douăzeci de ani de intervenție americană.

Cu 20% până la 30% din produsul național brut legat de opiu, Republica Islamică Kabul este afectată în multe feluri de producția și traficul de narcotice (în comparație, doar 6% din PNB din Columbia a fost legat de cocaină, la apogeul activității cartelurilor, la sfârșitul secolului trecut).

Întoarcerea baronilor opiului

Mullahul Omar emite o fatwa, în iulie 2000, prin care interzice opiul ca fiind contrar Islamului, într-o tentativă inutilă de a rupe izolarea internațională a regimului taliban, recunoscut doar de Pakistan, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Eradicarea macului pe ansamblul teritoriului controlat de talibani a dus la o oprire fără precedent a traficului global de heroină. Interdicția slăbește bazele rurale ale islamiștilor, contribuind la viteza căderii lor, în toamna anului 2001, în timpul ofensivei lansate de Statele Unite ca  represalii pentru atacurile teroriste din 11 septembrie.

Diferiți lideri războinici pe care talibanii îi alungaseră se întorc în feudele lor cu titlul de „guvernatori”, în special în cele două provincii cele mai producătoare de opiu, Helmand, în sud și Nangarhar, în est.

În ciuda declarațiilor lui Hamid Karzai, președintele instalat de Washington, Afganistanul a revenit din 2002, cu 3400 de tone de opiu, la nivelul de producție din 2000 (plantat în toamnă, macul este recoltat primăvara).

Guvernatorii-nași

Hajji Abdul Qadir, guvernatorul din Nangarhar, s-a angajat să combată drogurile, dar a fost asasinat în plină zi, la Kabul, în iulie 2002. Omologul său din Helmand, Sher Mohammed Akhunzada, a fost legat de traficanți până la descoperirea a nouă tone de opiu la reședința sa, în decembrie 2005, ceea ce l-a costat postul.

Chiar și așa, propriul său frate rămâne viceguvernatorul provinciei, în timp ce Akhunzada se răzbună transferând trei mii de combatanți ai miliției sale talibanilor. În ceea ce îl privește pe generalul Daoud, ministru adjunct al internelor, responsabil cu lupta împotriva drogurilor din 2004 până în 2010, el vizează în principal rețelele care concurează cu cele pe care le protejează.

Ahmed Wali Karzai, fratele fostului șef al statului, este acuzat public de complicitate la traficul de droguri din sudul țării. Într-un astfel de mediu, campaniile de eradicare lansate de NATO au cunoscut doar succese de scurtă durată.

În 2006, directorul agenției antidrog a ONU  a considerat că „Afganistanul trece de la narco-economie la stadiul de narco-stat”. În anul următor, în Afganistan au fost produse 8.200 de tone de opiu, sursa a 90% din heroina din lume.

Americanii, la adăpost de drogurile afgane. Europa, nu

Heroina vândută pe piața americană provine în principal din Mexic, în timp ce drogurile produse și rafinate în Afganistan fac ravagii în Europa (Franța are peste 150.000 de dependenți de heroină).

Această vulnerabilitate mai mică a Statelor Unite la amenințarea drogurilor afgane a făcut ca discursul „războiului împotriva drogurilor”, la modă în timpul celor două mandate ale lui George W. Bush, să fie abandonat în Afganistan de Barack Obama.

În contrast, insurgența talibană este caricaturizată ca o „narco-gherilă”, de parcă ar fi fost cauza principală a producției de droguri în țară, scrie Le Monde.

Cu siguranță, rebelii islamiști, sub conducerea mullahului Omar (apoi, după moartea sa în 2013, a succesorilor săi, Akhtar Mansour, ucis în 2016, și Haibatullah Akhunzada), percep acum taxe pe cultivarea macului, pe laboratoare de heroină și pe contrabanda cu droguri.

Însă, potrivit ONU, veniturile pe care le obțin din droguri reprezintă doar 5% dintr-o anvelopă globală din care traficanții, adesea legați de autorități, pretind 80%, iar 15% cultivatorilor.

Miliarde risipite

În 2017, Afganistanul a doborât un record nou , cu producția a 9.000 de tone de opiu. Donald Trump decide să lanseze operațiunea Furtuna de Fier, în timpul căreia zeci de ateliere de opiu-heroină sunt bombardate pe teritoriul taliban de către avioanele B52 și dronele Raptor.

Washingtonul afirmă că această foarte costisitoare campanie, suspendată după un an, i-a privat pe talibani de 20% din veniturile lor legate de droguri, ceea ce echivalează cu doar 1% din profiturile din țară din domeniul drogurilor.

Realitatea este că președintele Afganistanului, Ashraf Ghani, destabilizat de deschiderea unor discuții directe între Statele Unite și talibani, la Doha, în 2018, nu a fost niciodată atât de slab împotriva în fața baronilor opiumului.

Dacă miile de miliarde de dolari înghițite de Washington în Afganistan nu i-au împiedicat pe talibani să se afle astăzi într-o poziție de forță, zecile de miliarde de dolari cheltuiți în lupta împotriva stupefiantelor abia au încetinit consolidarea celui mai nociv narco-stat al planetei.

O lecție de meditat la ora bilanțului celor douăzeci de ani de intervenție americană în Afganistan.