Noua carte a lui Norman Solomon, „War Made Invisible: How America Hides the Human Toll of its Military Machine”, analizează componentele a ceea ce publicul are voie să știe și a ceea ce este exclus cu grijă de la vedere despre războaiele perpetue de după 11 septembrie 2001.
Dincolo de acest subiect principal, cartea abordează o serie de subiecte legate de militarismul american, notează Responsible Statecraft. Solomon este un jurnalist care a scris anterior despre războaiele americane, mai ales „War Made Easy”.
Susținerea sprijinului public este o cerință pentru o putere globală precum SUA care își folosește în mod regulat instrumentele coercitive și care este doar ocazional supusă controalelor democratice. Dar punctele de vedere divergente care contestă narațiunile oficiale sunt ignorate sau ridiculizate. Informațiile care contrazic relatările de la Casa Albă sunt negate, minimizate și neutralizate. Persoanele care divulgă informații și raportează „secrete de top” sunt defăimate ca fiind o amenințare la adresa securității naționale și riscă să fie urmărite penal.
Solomon demonstrează cum, în războaiele recente duse de SUA, consecințele violente asupra civililor sunt ascunse de ochii publicului. Bilanțul – calculat în morți, răniți și bolile aferente – este mult mai mare decât sunt lăsați să creadă americanii.
În primul rând, cu excepția cazului în care un număr mare de trupe americane sunt desfășurate, ucise și rănite, mass-media acordă o atenție minimă violenței continue a operațiunilor militare. Valabil și pentru acțiunile secrete întreprinse de Comandamentul Operațiunilor Speciale sau de agențiile de informații, dependența tot mai mare de războiul cu drone și de alte tipuri de lovituri aeriene, precum și utilizarea din ce în ce mai mare a contractorilor. Războaiele fără sfârșit ale Americii sunt purtate în mare parte departe de ochii și de mintea lor.
În al doilea rând, chiar și în cazul războaielor acoperite pe larg de mass-media, jurnaliștii raportează rareori consecințele pentru civilii care trăiesc în țările vizate. Complicitate și control editorial.
În al treilea rând, există o viziune falsă asupra războaielor americane. Limbajul binelui și al răului, al umanului și al inumanului este omniprezent, aplicat atât la necesitatea războiului, cât și la modul în care inamicul folosește tactici barbare în contrast cu modul civilizat în care America conduce războiul. Inamicul ucide civili în mod intenționat și comite alte crime de război; soldații americani ucid civili doar din greșeală, o chestiune de „daune colaterale”.
Costurile războaielor asupra societății americane sunt marginalizate de mass-media. Solomon include amploarea leziunilor cerebrale traumatice în rândul soldaților americani, violența domestică în familiile veteranilor de după 11 septembrie, creșterea violenței în general, violența politică de dreapta, militarizarea poliției și efectele negative ale bugetelor militare supradimensionate asupra cheltuielilor sociale necesare.
În ciuda tuturor consecințelor lor îngrozitoare, războaiele americane ajung să fie considerate necesare și bune, să fie comemorate și amintite. De la crearea de mituri (cum ar fi idolatrizarea războinicului și a națiunii aflate în război sau calitățile „indispensabile” sau „excepționale” atribuite rolului global al acestei națiuni) până la violența care a străbătut societatea americană de la începuturi, facerea de războaie, atât vizibilă, cât și invizibilă, necesită și este făcută posibilă de o cultură investită în război.