Cum a ratat startul mașina electrică acum 100 de ani

Marea majoritate a oamenilor asociază mașinile electrice cu secolul 21, cu tehnica de ultimă oră legată de internet și de preocupările climatice. În realitate, automobilul electric are o istorie veche, în care a avut cam aceleași neajunsuri ca și în zilele noastre.

Un studiu al unei echipe de cercetare a universității din Lund, în Suedia, a lansat mai multe ipoteze pentru eșecul initial al mașinilor electrice.

Potrivit acesteia, dacă dezvoltarea infrastructurii electrice în Statele Unite ar fi avut loc cu cincisprezece sau douăzeci de ani mai devreme, majoritatea producătorilor ar fi optat probabil pentru electricitate.

Trebuie amintit, contrar a ceea ce se crede adesea, că primele mașini au funcționat mai întâi cu electricitate și nu cu benzină.

100km/h în 1899

În 1881, francezul Gustave Found a prezentat o mașină electrică la Expoziția Internațională de Electricitate. Aceasta se afla în competiție cu mașinile cu motoare cu ardere internă și cu cele cu abur. La acea vreme, mașina electrică oferea chiar performanțe superioare: în 1899, o mașină electrică, „Jamais-Contente”, a depășit pentru prima dată bariera de 100 km/h.

„Deoarece primele generații de mașini erau ușoare și relativ mici, mașinile electrice aveau o autonomie surprinzător de bună”, confirmă Josef Taalbi, profesor de istorie economică la Universitatea Lund și autor principal al studiului.

„În plus, datorită energiei electrice ieftine, folosirea unei mașini electrice în anii 1920 a fost, conform estimărilor noastre, mai economică pentru șofer decât o mașină cu motor cu combustie internă”.

Viraj istoric ratat

O problem majoră, ca și astăzi, era că infrastructurile electrice nu erau dezvoltate. „O parte a problemei a fost că furnizarea de energie electrică pentru gospodării nu era profitabilă pentru producătorii privați de energie”, spune Josef Taalbi. „Abia în anii 1930, cu New Deal a lui Franklin Roosevelt, a apărut o rețea electrică universală. Dar s-a întâmplat cu zeci de ani prea târziu pentru mașina electrică”.

În schimb, zonele rurale au fost aprovizionate cu benzină foarte devreme, deoarece magazinele locale aprovizionau deja combustibil pentru utilaje agricole. „Dacă cantitatea de electricitate produsă de Statele Unite în 1922 ar fi fost disponibilă în 1902, 71% din modelele de mașini vândute în 1920 ar fi fost modele electrice”, notează studiul.

„Acest lucru ar fi redus emisiile de CO2 cu 44% doar pentru anul 1920. Și, chiar dacă mașina electrică s-ar fi limitat probabil la medii urbane, un sistem de transport mixt s-ar fi putut impune”, estimează Josef Taalbi, scrie Korii.

La dominația mașinii pe benzină au contribuit și alți factori. „Mașina electrică a fost caracterizată ca un produs de lux și un mijloc de transport pentru femei. Mașina pe benzină, pe de altă parte, a fost văzută ca un mijloc de transport aventuros, viril, autonom, care a avut mare atractivitate pentru consumatorii bărbați”, spune Josef Taalbi.

Un secol mai târziu, lipsa infrastructurii de încărcare este cea care încetinește creșterea vânzării de mașinii electrice. Stațiile de încărcare încă lipsesc în zonele rurale, ceea ce îi sperie pe șoferi. În plus, prețul mare la care se vând aceste vehicule le limitează, deocamdată, la o elită urbană drept clientelă majoritară.