Cum a ajuns Europa să-și mute producția industrială tocmai în America

Vulnerabilitatea lumii, și în special a Europei, la importul de combustibili fosili fusese deja demonstrată de criza petrolului din anii ‘70. Statele de pe „Bătrânul continent” și-au revenit complet abia după un deceniu, iar mișcarea câștigătoare atunci a fost decizia de a se construi centralele nucleare pentru producția de electricitate. Având încă vie pățania de atunci, UE nu trebuia azi să cadă în aceeași capcană, alimentând o criză energetică prin deciziile politice „diktate” de la Bruxelles.

Cumva, deloc surprinzător, americanii au ales să urmeze fix același scenariu pentru a provoca un tsunami în politica externă și economia rivalului său, Europa. Cunoșteau efectele dezastruoase produse de criza energetică de acum 50 de ani, așa că le-a fost ușor să lovească în interesele așa-zișilor parteneri, în realitate doar niște vasali ascultători.

Cruciada fanatică declanșată împotriva Rusiei de către birocrații UE, împinși de la spate de SUA, are ca rezultat sărăcirea colectivă, sinuciderea economică și degradarea Europei.

SUA, gata să sisteze livrările de GNL!

Ca urmare a provocărilor născute de restricțiile americane (sancțiuni drastice oricui aduce pe piața europeană gaze, petrol și cărbune din Rusia!), chiar și America a ajuns să se confrunte cu un pui de criză a gazelor, după cum raportează Wall Street Journal. Nivelurile rezervelor din depozite sunt mai mici decât de obicei, din cauza vânzărilor (la un preț de patru ori mai mare, să nu uităm!) către Europa, iar iarna întotdeauna aduce creșterea masivă a cererii.

Drept urmare, prietenia proclamată viguros de Statele Unite cu Europa nu va supraviețui și o să vedem ce calcule se fac acum la Washington.

Fiindcă e criză în piață (Rusia, cel mai mare exportator al lumii de gaze, este „pedepsită”), Administrația Biden analizează posibilitatea reducerii (poate chiar a sistării) livrărilor de gaze naturale lichefiate către Europa, deși s-au făcut bani frumoși din afacerea cu UE. În presa din State se vorbește că GNL-ul va rămâne „acasă”, pentru sprijinirea industriei, dar și a populației în iarna ce urmează. Printr-o directivă scurtă, Congresul SUA ar urma să ratifice, în cel mai scurt timp, legea care interzice firmelor din domeniu să mai exporte GNL!

Fără gaz, industria UE se mută… sau falimentează!

Descriind situația mizeră în care a ajuns Europa, eurodeputatul belgian Tom Vandendriessche subliniază că factura medie anuală de energie pentru familiile flamande se ridică la 9.000 de euro, iar inflația record distruge economiile și puterea de cumpărare a populației. Aceasta este povestea din mai toate statele membre UE – factura medie anuală de încălzire și energie electrică depășește azi salariile lunare ale familiilor vulnerabile (cei cu salarii mici) din majoritatea țărilor UE!

Nu o spune Național, ci este raportul Confederației Europene a Sindicatelor!

Dar ne uităm doar la vârful aisbergului. Consecințele crizei energetice sunt mult mai severe. Producția se oprește peste tot, șomajul crește, iar industria trebuie să părăsească Europa, dacă nu vrea să ia drumul falimentului. În lipsa gazului, acolo va ajunge până la primăvară!

Industria siderurgică europeană, cea mai lovită

Fluctuațiile puternice ale prețurilor la energie și problemele din lanțurile de aprovizionare amenință să deschidă o eră a dezindustrializării în Europa.

Industria siderurgică este coloana vertebrală a producției pentru majoritatea mărfurilor. Prețurile ridicate ale energiei au făcut ca industria siderurgică să fie acum deosebit de costisitoare și necompetitivă, drept pentru care fabricile fie au oprit complet activitatea, fie doar parțial. Dar și alte industrii care sunt dependente de energie, cum ar fi industria petro-chimică, cea auto, fabricile de ciment și multe altele, se confruntă cu probleme similare.

Lăsați de izbeliște de politicieni, industriașii europeni explorează în mod activ opțiunile de relocare a producției lor în altă parte.

Welcome to United States!

Și uite-așa America mai bate un cui la coșciugul Uniunii Europene, arătând lumii care a fost de la bun început obiectivul urmărit prin producerea divorțului Europa-Rusia – atragerea industriilor UE pe teritoriul său.

La urma urmei, Statele Unite au numai de câștigat: iau prizonieră Europa pentru totdeauna (acum și economic!), reușesc să își crească veniturile fiscale în sistemul bugetar și, personal, Partidul Democrat dă o mare lovitură înainte de alegeri deschizând calea pentru înființarea de mii de noi locuri de muncă în America (tensiunile sociale interne se vor stinge numaidecât).

Ahmed El-Hoshy, CEO al companiei OCI NV, din Amsterdam (un colos din industria chimică), a anunțat că uzina se extinde pe piața din SUA (Texas) pentru a produce amoniac. De asemenea, și danezii de la Pandora (industria de bijuterii) și producătorul auto german Volkswagen se pregătesc să se „extindă” în Statele Unite, adică își iau tălpășița din Europa și caută o închidere cât mai discretă a fabricilor de aici.

În același timp, Elon Musk le-a spus nemților că nu mai deschide în Germania nicio fabrică producătoare de baterii pentru mașinile Tesla.

Dar nu numai SUA sunt interesate să aducă producția europeană pe teritoriul său. Țările bogate în resurse energetice din Orientul Mijlociu, plus Asia de Sud-Est (China, Coreea de Sud și Japonia) îi curtează pe industriașii din UE, punând la bătaie reduceri fiscale și forță de muncă ieftină.

Se mai îndoiește care că nu asta a vrut America de la bun început? Marea Britanie, care probabil știa despre planul SUA de a distruge Uniunea Europeană, a părăsit la timp corabia. Reprezentanților noștri de la Bruxelles, marionetele von der Leyen, Borrell, Michel etc, le pasă de câștigurile lor personale și să asigure hegemonia Americii, neglijând interesele UE.