Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a declanșat o reacție în lanț în economia globală. Creșterea prețurilor la energie și la alimente s-a adăugat la criza pandemică.
Perspectivele economiei mondiale s-au întunecat de la izbucnirea războiului din Ucraina, la 24 februarie.
Organizația Mondială a Comerțului(OMC) și-a revizuit previziunile pentru următorii doi ani. La fel și Banca Mondială, care prognozează în prezent că economia mondială va înregistra un avans de 3,2% în 2022, mai puţin decât estimarea precedentă de 4,1%
La rândul lor, economiștii Fondului Monetar Internațional au abordat problema efectelor Covid-19 asupra lanțurilor valorice internaționale și a structurării comerțului mondial. În aceste cazuri, este în joc viitorul globalizării.
O încetinire bruscă a comerțului mondial
Cel mai imediat impact economic al războiului a fost o creștere rapidă a prețurilor la produsele de bază.
Pentru că, în ciuda cotei lor mici din comerțul și producția mondială, Rusia și Ucraina sunt furnizori importanți de produse esențiale, în special cereale, energie și îngrășăminte, a căror aprovizionare este acum amenințată.
Transporturile de cereale prin porturile de la Marea Neagră au fost deja întrerupte, ceea ce ar putea avea consecințe dezastruoase pentru securitatea alimentară din Sud.
Potrivit OMC, se așteaptă ca volumul comerțului mondial de mărfuri să crească cu 3% în 2022 (față de estimarea anterioară de 4,7%) și cu 3,4% în 2023, dar aceste cifre ar putea fi revizuite în scădere din cauza incertitudinii privind rezultatul conflictului Rusia-Ucraina.
Comerțul cu servicii va fi, de asemenea, afectat de conflict, atât în ceea ce privește transportul de containere, cât și transportul aerian de pasageri.
Iar războiul nu este singurul factor care afectează comerțul global. Măsurile de izolare în China pentru a preveni răspândirea focarelor de Covid-19 perturbă din nou comerțul maritim, într-un moment în care presiunile din lanțurile de aprovizionare păreau să se atenueze. Acest lucru ar putea duce la noi penurii de inputuri de producție.
De-globalizare sau o nouă globalizare?
Aceste două șocuri, de natură geopolitică – militară și pandemică, indică expunerea indusă de globalizare la „șocuri globale exogene” pe scară largă, la care se va adăuga în mod inevitabil „șocul lent” al conversiilor energetice și imperativul de decarbonizare a producției și a fluxurilor internaționale, notează Le Monde.
Unii analiști vorbesc de o de-globalizare și îndeamnă pentru o retragere, mai mult naționalistă decât patriotică, sub formă de protecționism economic.
Pe de altă parte, există opțiunea unei noi globalizări, bazată din nou pe avantajele costurilor comparative, ale economiilor de scară sau de aglomerare, dar care să asigure o mai mare diversificare și regionalizare a lanțurilor de prelucrare și să suprapună noi constrângeri, noi criterii de decizie (reziliență, independență strategică, securitate alimentară sau tehnologică) și noi instrumente de guvernanță comercială, la nivel european sau în cadrul OMC.
