Confruntându-se cu o presiune puternică din partea industriei și a consumatorilor – cancelarul german Olaf Scholz adoptă o abordare de sine stătătoare: un pachet de 200 de miliarde de euro pentru economia țării, menit să atenueze impactul creșterii prețurilor la energie. Dar acest „Germany First” declanșează revolta franco-italiană la Bruxelles.
Faptul că Scholz se concentrează mai degrabă pe prioritățile germane decât pe cele ale UE în plină criza energetică se răsfrânge direct asupra președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, ai cărei comisari francezi și italieni, care sunt foarte importanți, rup acum rândurile și se plâng de comportamentul necinstit al Berlinului.
Această injecție uriașă de bani a stârnit proteste din partea comisarilor italieni și francezi pe lângă UE, Paolo Gentiloni și Thierry Breton, punând Comisia von der Leyen în situația chinuitoare de a trebui să se distanțeze de doi dintre cei mai înalți funcționari ai săi, care provin din a doua și a treia cea mai mare economie europeană.
Plângerea franco-italiană împotriva Germaniei este că Berlinul va denatura piața comună consacrată a UE prin plasarea companiilor germane finanțate de stat într-un avantaj incorect față de rivali. Cu atât mai supărător, notează Politico, cu cât Germania a fost unul dintre principalii artizani ai crizei energetice prin stabilirea unei dependențe față de monopolul de export de gaze din Rusia, Gazprom.
Pe măsură ce neliniștea se răspândește printre alte țări UE cu privire la propunerea germană, cancelarul Olaf Scholz a dat marți o notă sfidătoare. Vorbind alături de prim ministrul olandez Mark Rutte, Scholz a apărat propunerea ca fiind „un pachet foarte echilibrat, foarte inteligent și foarte decisiv”.
Conflictul asupra strategiei Germaniei va domina probabil întâlnirea de vineri a liderilor UE de la Praga, mai ales că Scholz are de gând să-l ia ca aliat și pe premierul spaniol Pedro Sanchez.
Marea întrebare care se pune acum este dacă Parisul și Roma se vor mobiliza în mod serios și dacă von der Leyen va reuși să oprească acest val.
Dar mai există și o concluzie amară. Uniunea Europeană a arătat – a câta oară? – o lipsă de unitate în fața crizei energetice, pe principiul că unele țări au buzunare mai adânci decât altele, deși toți cetățenii blocului vor achita nota finală. Ce-o să se facă „doamna Ursula?”