Criza energetică și numărătoare inversă a Rusiei. Occidentalii se gudură după monarhiile din Golf

Confruntate cu o criză energetică agravată de sancțiunile împotriva Moscovei, țările occidentale mizează pe parteneriatele economice cu monarhiile arabe pentru a ușura factura. În timp ce Joe Biden a vizitat Arabia Saudită, Emmanuel Macron mizează pe Emiratele Arabe Unite, aliatul său privilegiat în regiune, al cărui președinte Mohammed ben Zayed l-a primit luni în vizită oficială.

Țările occidentale, care au decis să impună un embargo asupra petrolului rusesc, considerat principala sursă de finanțare a războiului din Ucraina, încearcă să se folosească de relațiile lor cu statele din Golf pentru a-și garanta aprovizionarea, dar și pentru a modula inflația galopantă a aurului negru, care le penalizează economiile.

Un „răspuns din Golf la criza energetică”

Emmanuel Macron l-a primit luni, la Palatul Élysée, pe noul președinte al Emiratelor Arabe Unite, Mohammed ben Zayed, care efectua prima sa vizită oficială în Franța de la sosirea sa în fruntea țării, în luna mai. Această întâlnire, în cursul căreia au fost semnate acorduri de parteneriat privind cooperarea în domeniul energiei, în special în ceea ce privește furnizarea de motorină pentru Franța, intervine într-un context special, la o zi după vizita lui Joe Biden în Arabia Saudită, de asemenea parțial dedicată crizei energetice.

În 2019, Franța a semnat cel mai mare contract de armament din istoria sa cu această țară: 80 de avioane Rafale și rachete în valoare de 17 miliarde de euro. În capitala Emiratelor Arabe Unite se află, de asemenea, cel mai mare proiect cultural al Franței în străinătate: Louvre Abu Dhabi, inaugurat în 2017, scrie France 24.

Dar, pe lângă aprofundarea parteneriatelor existente, Franța așteaptă acum  la Emirate un răspuns la criza energetică, subliniază observatorii, deoarece această țară, aliat strategic al Franței, este al treilea mare producător de petrol din Golful Persic, după Arabia Saudită și Irak.

În timp ce prețurile la energie erau deja în creștere din cauza perturbărilor cauzate de pandemia Covid-19, anunțul din 31 mai al unui embargou european asupra petrolului rusesc, care vizează reducerea exporturilor cu 90% până în 2023, a accelerat și mai mult această tendință.

La începutul lunii iunie, ministrul francez al economiei, Bruno Le Maire, a explicat că Franța caută deja alternative, precizând că au fost inițiate negocieri cu Emiratele Arabe Unite. În timp ce rezervele de țiței ale țării au aprovizionat până acum în principal țările asiatice, grupul francez TotalEnergies a închiriat un petrolier la începutul lunii mai pentru a transporta petrol din Abu Dhabi în Europa.

„Ne-am vândut petrolul în Orientul Îndepărtat timp de 40 de ani, iar acum îl direcționăm către Europa în această perioadă de criză”, a explicat consilierul diplomatic al președintelui EAU înainte de vizită.  „Pe lângă faptul că este principalul partener strategic al Franței în această parte a lumii, această țară este, de asemenea, unul dintre puținii producători OPEC (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol), alături de Arabia Saudită și Irak, care are capacitatea de a produce mai mult în prezent. Celelalte sunt fie la capacitate maximă, fie sub sancțiuni, cum ar fi Iranul și Venezuela”, a declarat Francis Perrin, specialist în energie la Iris (Institut de relations internationales et stratégiques).

„Emiratele Arabe Unite singure nu pot compensa importurile de petrol rusesc, dar sunt un partener cheie în strategia de diversificare a Franței”

Acest tip de parteneriat este, de asemenea, o modalitate pentru Franța de a-și reduce dependența energetică față de Statele Unite, subliniază observatorii. Pentru că, în 2022, în contextul războiului din Ucraina, Uniunea Europeană a detronat Asia ca principală zonă de export pentru gazul lichefiat (GNL) american.

Stimularea ofertei pentru a reduce inflația

Prin intermediul problemei aprovizionării, țările occidentale încearcă, de asemenea, să limiteze o a doua problemă, cea a inflației prețurilor energiei. De mai multe luni, Europa și SUA încearcă să negocieze cu monarhiile petroliere pentru a-și crește producția, în speranța de a reechilibra cererea și oferta și de a reduce prețurile.

„Fac tot ce pot pentru a crește producția pentru Statele Unite”, a declarat Joe Biden la 15 iulie, asigurând că a avut discuții fructuoase cu saudiții. Cu toate acestea, vizita președintelui american s-a încheiat fără niciun anunț în acest sens. Nici Emmanuel Macron nu a reușit până acum să obțină acest angajament din partea președintelui EAU.

Saudiții și Emiratele împărtășesc acum o strategie comună de a investi din ce în ce mai multe venituri din hidrocarburi în infrastructura de pe propriul teritoriu, explică specialiștii care consideră că situația actuală reprezintă o adevărată oportunitate pentru aceste țări.

Acestea sunt țări care consumă mult petrol și gaze și au un interes direct ca fracțiunea pe care o vând să aducă cât mai mult pentru a dezvolta turismul și pentru a-și diversifica economiile la nivel local. Problema este atât faptul că Arabia Saudită și Emiratele nu sunt singure în Opec, cât și faptul că nu au niciun interes ca prețul petrolului să scadă.

Prin întâlnirea cu liderii monarhiilor din Golf, Macron și Biden încearcă mai ales să influențeze deciziile Opec+, care cuprinde cei 13 membri oficiali ai organizației, dar și alte zece țări producătoare, printre care și Rusia. Penuria de petrol poate provoca o creștere a prețurilor. Dar poate exista și o creștere a prețurilor din cauza unor decizii politice. Acesta este în prezent cazul războiului din Ucraina, care a declanșat o creștere anticipată a prețurilor.

Țările producătoare s-au angajat să ia măsuri în cazul unei penurii de „aur negru”. Pe de altă parte, Europa și Statele Unite fac presiuni pentru a crește producția acum, afirmând că riscul unei penurii este real.

În iunie, pentru prima dată de la începutul războiului din Ucraina, organizația a anunțat o ușoară creștere a volumului de producție de la 432.000 de barili pe zi la 648.000. La următoarea lor reuniune din august, Europa și SUA speră să obțină de data aceasta o creștere substanțială care ar putea în sfârșit să reducă prețul petrolului.