Criza energetică generează o nouă ordine europeană: o Italie puternică și o Germanie bolnavă

În săptămânile care au urmat invaziei Rusiei în Ucraina, Claudio Descalzi, directorul general al companiei energetice italiene Eni, a întreprins o serie de călătorii la furnizorii de gaze din Africa. Vizitele au inclus întâlniri cu oficiali din Algeria plus discuții în Angola, Egipt și Republica Congo în martie, Descalzi fiind adesea însoțit de înalți oficiali de la Roma, potrivit comunicatelor companiei și guvernului.

Eni, controlată de stat, și Italia au reușit să profite de relațiile de aprovizionare existente cu aceste națiuni pentru a obține gaz suplimentar pentru a înlocui o mare parte din volumele pe care le primea de la principalul său furnizor, Rusia. Este o schimbare agilă pe care multe țări europene nu au fost în măsură să o facă, în timp ce războiul lui Vladimir Putin aruncă continentul într-o realitate alternativă.

Eșecul Germaniei, un exemplu al monodependenței

Germania, o putere economică și mult timp un sinonim al planificării prudente, a fost prinsă complet nepregătită. Se află în pragul recesiunii, industria sa se pregătește pentru raționalizarea gazului și a energiei electrice și tocmai a naționalizat un serviciu public important.

Italia, o țară obișnuită cu crizele economice, pare relativ rezistentă. Și-a asigurat aprovizionarea suplimentară și este încrezătoare că nu va fi nevoie să raționalizeze gazul, iar guvernul său a declarat că țara este „cea mai bună din Europa” în ceea ce privește securitatea energetică. Cele două țări se află în circumstanțe contrastante, în condițiile în care o criză energetică severă afectează în mod inegal un continent în care dependența de gazul rusesc variază foarte mult.

Martijn Murphy, specialist în petrol și gaze la firma de cercetare Wood Mackenzie, a declarat că, deși Italia a considerat mult timp că Rusia este cel mai mare furnizor de gaze, diversitatea mai mare a furnizorilor și legăturile sale de lungă durată cu Africa înseamnă că este mai bine plasată decât multe alte țări pentru a face față unei încetări a aprovizionării rusești.

Pe de altă parte,Germania nu are în prezent niciun terminal de GNL (gaz natural lichefiat) , în timp ce Italia are trei terminale în funcțiune și a cumpărat recent alte două.

Italia a consumat anul trecut 29 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc, ceea ce reprezintă aproximativ 40% din importurile sale. Ea înlocuiește treptat aproximativ 10,5 miliarde de metri cubi din această cantitate prin creșterea importurilor din alte țări începând din această iarnă, potrivit Eni.

Cea mai mare parte a gazului suplimentar va proveni din Algeria, care a declarat la 21 septembrie că va crește livrările totale către Italia cu aproape 20%, până la 25,2 miliarde de metri cubi în acest an. Acest lucru înseamnă că va deveni principalul furnizor al Italiei, asigurând aproximativ 35% din importuri; între timp, cota Rusiei a ajuns la niveluri foarte scăzute, a declarat Descalzi săptămâna aceasta.

Din primăvara anului 2023, va începe să sosească un flux tot mai mare de GNL din țări precum Egipt, Qatar, Congo, Nigeria și Angola, ceea ce va permite Italiei să înlocuiască încă 4 miliarde de metri cubi de gaz rusesc, a declarat Eni.

Există și alți factori care pot influența securitatea energetică: Germania nu se bucură de proximitatea Italiei față de nordul Africii, de exemplu, sau de bogățiile Marii Britanii și Norvegiei din Marea Nordului. Nu are rezerve majore de petrol sau gaze naturale.

Cu o zi înainte ca Moscova să invadeze Ucraina, Klaus-Dieter Maubach, directorul general al Uniper, cel mai mare importator de gaze rusești din Germania, a descris Gazprom ca fiind un furnizor de încredere. De atunci, acesta și-a schimbat părerea.

După șapte luni, Uniper se pregătește să dea în judecată Gazprom pentru daune-interese în legătură cu întreruperile de aprovizionare și a fost salvată cu 29 de miliarde de euro (28 de miliarde de dolari) de către guvernul german, care a acceptat în septembrie să naționalizeze compania.

Germania își propune să înlocuiască complet gazul rusesc până la jumătatea anului 2024, deși unele companii de utilități – inclusiv principalul producător de energie RWE – consideră că ar putea dura mai mult decât atât, având în vedere că sursele alternative sunt rare și volumele sunt dificil de procurat. „Ne-am bazat prea mult timp și prea mult pe aprovizionarea cu energie din Rusia”, a declarat în iunie cancelarul german Olaf Scholz. „Vechea ecuație conform căreia Rusia este un partener economic de încredere chiar și în situații de criză nu mai este valabilă”.