Avansurile remarcabile ale Ucrainei împotriva forțelor rusești din ultimele zile ar putea fi un punct de cotitură în război. Departe de conflictul militar, un alt peisaj se schimbă: economia energetică. Rezultatul acesteia va transforma profund atât Europa, cât și Rusia.
Rămâne de văzut cât de mult teritoriu va mai recâștiga Kievul, dacă se va îndrepta spre Crimeea ocupată și spre coasta strategică a Mării Azov sau dacă rezistența rusă se va înăspri.
Pare puțin probabil să se ajungă la o înțelegere care să relanseze livrările semnificative de gaz rusesc către Europa în cursul anului viitor – sau că europenii vor arunca prosopul.
Oprirea timp de 13 zile a livrărilor prin Ucraina în 2009 a fost primul avertisment; anexarea Crimeei în 2014 a fost al doilea, notează The National.Dar abia după 24 februarie Europa a luat măsuri decisive pentru a renunța la dependența sa de gazul rusesc – și chiar și acest lucru a fost impus mai mult de Gazprom.
Livrările prin conducta Nord Stream 1 către Germania au fost oprite pe termen nelimitat până la ridicarea sancțiunilor. Fluxurile prin Polonia au fost la zero de luni de zile; un pic continuă prin Ucraina, în mod surprinzător.
Răspunsul Europei va avea trei etape. Iarna aceasta este cea mai critică. Germania și Regatul Unit, printre altele, au pregătit pachete financiare uriașe pentru a atenua șocul pentru gospodării și întreprinderi.
Aproape fiecare stat membru al UE a atins deja obiectivul de a umple 80% din depozite până în noiembrie.
Două noi terminale plutitoare pentru importul de gaze naturale lichefiate au sosit în Olanda, iar Germania ar trebui să pună în funcțiune alte trei în curând. Dincolo de acestea, europenii ar trebui să se roage pentru o iarnă mai caldă.
Cea de-a doua etapă va avea loc în următorii trei ani. În această perioadă, la nivel mondial, va începe o producție nouă de GNL. Poate că puțin mai mult gaz va ajunge în Europa prin conducte din Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Marea Caspică.
Implementarea electricității din surse regenerabile va fi extrem de accelerată, dar o mare parte a industriei mari consumatoare de energie din Europa se va închide, poate pentru totdeauna, pentru a fi relocată în zone cu gaze mai ieftine.
Din 2026, ar trebui să înceapă noi proiecte majore de GNL în Qatar, Emiratele Arabe Unite, SUA, Australia, Canada și Mozambic.
Exporturile pe scară largă de hidrogen din Orientul Mijlociu și Africa de Nord ar putea începe să înlocuiască gazul în Europa. Energia nucleară poate fi reînviată.
Posibil ca ceva gaz rusesc va curge din nou spre vest, într-o situație politică radical diferită de cea actuală. Cu toate acestea, este greu de imaginat că Bruxelles-ul sau Berlinul vor dori din nou ca 40% din importurile lor să provină din nou din Siberia.
Răspunsul standard al Moscovei a fost planurile de reorientare către China, care cumpără deja aproximativ 10% din exporturile sale de gaze.
În sectorul petrolier, planul țărilor G7 de plafonare a prețurilor plătite pentru țițeiul rusesc este discutabil. Dar sancțiunile și viitoarea interdicție impusă de UE vor limita exporturile rusești. Lipsa de tehnologie și de finanțare va reduce producția pe termen lung în zăcămintele siberiene.
Chiar înainte de război și de pandemia Covid-19, un studiu realizat de două institute energetice din Moscova prevedea o scădere cu 15% a producției rusești până în 2040, însoțită de o dublare a costurilor medii de producție.
Reorientarea de la dependența de exportul de combustibili fosili și minerale va fi lungă și dificilă. Dar un model energetic post-conflict transformat pentru Rusia ar putea fi mai bun pentru ea însăși și pentru vecinii săi.