Covid-19 a pus gaz peste foc. Orașul care nu-i mai suportă pe chinezi

După criza generată de pandemia Covid-19, orașul canadian Vancouver înregistrează cele mai mari răbufniri de ură împotriva asiaticilor. Apărătorii Chinatown denunță „rasism” în timp ce canadienii spun că s-au săturat de invazia galbenă.

Cu mai mult de unul din patru locuitori de origine asiatică, orașul canadian are una dintre cele mai mari comunități asiatice din lume din afara Asiei. În ultimul an, orașul cu 700.000 a înregistrat mai multe „infracțiuni de ură anti-asiatice” decât cele mai populate zece orașe din Statele Unite luate la un loc.

În provincia British Columbia, aproape unul din doi rezidenți a fost victima „rasismului” în 2020. Acest fenomen, deși s-a intensificat în contextul pandemiei, face parte dintr-o lungă istorie a resentimentelor față de asiatici, chinezi în special, care a însoțit dezvoltarea a orașului Vancouver.

Corectitudinea politică și virusul din China

„Covid-19 a nu a făcut decât să dezvăluie ceea ce a fost întotdeauna aici”, a spus Trixie Ling, o asiatică din Vancouver născută în Taiwan, care conduce asociația Flavour of Hope, care ajută femeile refugiate.

Adică „rasismul” populației euro-canadiene vizavi de asiatici. Inclusiv starul rock canadian Brian Adams fiind acuzat de „rasism”, anul trecut, după ce a denunțat originea chineză a pandemiei.

Încă din primele săptămâni ale epidemiei, agresiunile împotriva chinezilor au explodat: „propagatori de viruși”, „ întoarceți-vă în China”, „încetați să mai furați măștile lucrătorilor” .

98 de infracțiuni de „ură” sunt documentate de poliția din Vancouver în 2020. De opt ori mai multe decât anul precedent.

Evident, majoritatea acestor atacuri rămân nedeclarate. Potrivit unui sondaj realizat de Insights West, 43% dintre locuitorii din Columbia Britanică de origine asiatică au suferit un incident de natură rasistă: insulte, agresiuni fizice, pagube materiale …

În mai 2020, premierul canadian Justin Trudeau s-a pronunțat pentru a denunța această creștere: „Ura, violența și discriminarea nu-și au locul în Canada”. Cu toate acestea, istoria arată contrariul.

Terminalul Pacific

La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost fondat orasul Vancouver. El constituia atunci capătul primei linii ferate transcontinentale din Canada, situată pe coasta Pacificului. Acest șantier s-a bazat pe forța de muncă asiatică: se estimează că doi muncitori chinezi au murit pentru fiecare milă întinsă pe periculosul tronson de cale ferată din Munții Stâncoși canadieni.

Imigrația chineză pe actualul teritoriu al British Columbia a întâmpinat o rezistență feroce a euro-canadienilor.

Din 1885, Ottawa a introdus „taxa de intrare”, care i-a vizat pe toți chinezii care soseau pe teritoriul canadian. A urmat interdicția de zeci de ani a imigrației chineze și internarea forțată în lagăre de prizonieri a 21.000 de canadieni de origine japoneză, privați de proprietate, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Până în 1978, clauzele interziceau proprietatea de case pentru persoanele de „origine asiatică” în unele cartiere luxoase din Vancouver.

Noii bogați indezirabili

După stigmatul sărăciei, „discriminarea” împotriva imigranților asiatici din Vancouver a devenit treptat ideea că aceștia erau o clasă a noilor bogați. În anii 1980, Canada a căutat să atragă noi investitori, între care și Li Ka-shing, un om de afaceri din Hong Kong care și-a făcut avere în domeniul imobiliar: în 1988, a achiziționat o șesime din proprietățile din centrul orașului și le-a dat o față nouă, scrie Korii/Slate.

Deloc pe placul majoritarilor. Opinia publică s-a revoltat împotriva a ceea ce ar reprezenta o desfigurare a esteticii cartierelor tradiționale (albe), chiar dacă, în 2010, americanii au ajuns să dețină de patru ori mai multe proprietăți în Vancouver decât cei din Hong Kong la vremea respectivă.

Pe măsură ce prețurile imobilelor au crescut în 2014, au crescut și resentimentele împotriva unei elite asiatice cu bogăție ostentativă. „Un clișeu”, denunță apărătorii asiaticilor.

Doi ani mai târziu, Vancouver a implementat o politică menită să-i descurajeze pe străinii bogați în a investi în imobiliare: impozitarea cumpărătorilor străini, a caselor goale, a non-rezidenților și „familiilor satelit”, care vizau în principal gospodăriile asiatice.

Cu toate acestea, studii recente arată că ponderea investitorilor străini pe piața imobiliară din Vancouver a fost mult supraevaluată în „scopuri politice”: în 2020, aceștia au reprezentat mai puțin de 1% din tranzacțiile rezidențiale ale orașului în 2020.

Pe măsură ce guvernul provincial își continuă cruciada împotriva investitorilor străini, focarul de coronavirus a preluat alimentarea retoricii anti-chineze și, mai pe larg, anti-asiatice.