Nu a fost o surpriză faptul că a patra rundă de negocieri comerciale între Marea Britanie și UE nu a produs niciun progres important. Încă o dată, se vorbește despre un “divorț” fără să existe un acord. Discuțiile s-au împotmolit (și) din cauza efectelor devastatoare ale pandemiei, dar se pune întrebarea dacă această criză sanitară – fără să schimbe narațiunea Brexit – a creat un focar de responsabilitate între negociatori și va duce la un compromis între ei.
Este o întrebare corectă. Administrațiile scoțiene, galeze și nord-irlandeze au spus că ar dori ca premierul Boris Johnson să extindă actuala perioadă de tranziție până în 2021 sau 2022, lucru pe care îl poate face în mod legal dacă va solicita în acest sens UE. Sondajele au sugerat că publicul britanic ar favoriza o extindere, având în vedere costurile enorme ale combaterii pandemiei, cu toate că Marea Britanie ține la suveranitatea ei în disputa comercială cu Europa. Dacă virusul ar fi subminat unitatea celor 27 de state membre în negocieri, atunci s-ar putea să se fi schimbat echilibrul de forțe. Dar Europa a rezistat, atât în criza îngrijirii sănătății, cât și în cea economică, mult mai bine decât au prevăzut mulți. Și până acum blocul pare hotărât să mențină linia, comentează Bloomberg. Și Boris Johnson trebuie să accepte niște compromisuri –drepturile lucrătorilor, industria de pescuit, schimbul de date și informații în scopuri de securitate și punerea în aplicare a Protocolului irlandez, partea esențială a acordului de divorț care a păstrat o frontieră deschisă între Irlanda de Nord și Republica Irlanda, membră a UE.
Mai multe realități ar putea să-l constrângă pe Johnson să încheie un acord limitat și să-l îmbrace ca o victorie: în fond își datorează slujba și popularitea Brexitului și – o știe pe pielea lui – coronavirusului. Strâns cu ușa de Parlament și de electorat (extinderea negocierilor obligă Regatul Unit să continue să plătească fonduri în bugetul UE) Johnson joacă acum pe cartea răspunsului țării la pandemie și are ambiția să îl conducă la nivel global. Deja angajamentele guvernamentale au strâns peste 6 miliarde de lire sterline, iar Marea Britanie a găzduit recent o conferință internațională privind vaccinurile, o agendă susținută de țările G7, G20, FMI și Banca Mondială. Coronavirusul a oferit o modalitate de a reînnoi conducerea internațională a Londrei, “retrasă” din lume odată cu Brexit, și aduce speranța partenerilor internaționali pentru o reluare a legăturilor cu Marea Britanie.
