Comitetul Economic și Social European (CESE) este o “relicvă învechită și costisitoare”. Costă peste 140 de milioane de euro pe an, produce opinii cu privire la legile UE pe care puțini factori politici le citesc de fapt.
Criticii susțin că acest comitet este puțin mai mult decât un plan de lucru care oferă posturi oamenilor de afaceri, activiștilor sindicali și lobbyiștilor, având în același timp un impact neglijabil asupra legilor europene. „Foarte puțini parlamentari citesc opiniile CESE. Impactul este aproape de zero „, spune Tomas Zdechovsky europarlamentar al Partidului Popular European. „Este un comitet zombie care și-a pierdut scopul, dar încă trăiește în continuare.”
Pentru ce există CESE?
Potrivit site-ului său web, CESE acționează ca „ vocea societății civile din Europa ”, reunind 329 de membri ai asociațiilor patronale, sindicatelor și organizațiilor societății civile din întreaga UE. Instituțiile blocului sunt obligate să solicite avize neobligatorii de la comisie cu privire la legislația propusă care abordează aspecte precum politica socială, drepturile lucrătorilor, piața unică și agricultura. Dar se pune întrebarea dacă această funcție este încă necesară. „În anii ’60, ’70 sau ’80, opiniile comitetului erau cu siguranță utile și luate în considerare”, a declarat pentru Politico Henri Malosse, președintele CESE în perioada 2013-2015. „Dar instituțiile s-au dezvoltat. Parlamentul este astăzi mult mai puternic și se adresează societății civile. De asemenea, Comisia este mai activă, consultând diverse părți interesate înainte de a propune noi legi. Opiniile CESE și-au pierdut importanța. În practică, acestea sunt aproape niciodată citite”.
Nimeni nu îi întreabă ce fac
„CESE a trăit la umbra celorlalte instituții ale UE, trebuie să spun destul de confortabil, pentru că nimeni nu a întrebat cu adevărat ce fac și pentru ce sunt buni”, comentează Derk Jan Eppink, un fost europarlamentar olandez: „Este un instrument pentru aducerea membrilor din toată UE la Bruxelles și le place să vină aici pentru că se simt importanți. Ei ajung să întâlnească alți membri, să organizeze dezbateri și să ia mese frumoase.Dar nu-mi pot imagina niciun moment în care au avut o influență reală asupra procesului decizional”. CESE ar fi putut continua să compună rapoarte puțin citite, fără multe întrebări din exterior, dacă nu ar fi fost un scandal cu presupuse agresiuni care a zguduit instituția de luni de zile. Conduita membrului polonez Jacek Krawczyk a fost investigate de oficiul antifraudă al UE, OLAF, iar acesta se confruntă acum cu urmărirea penală de către autoritățile belgiene.
Trai neneacă pe euroi publici
O altă supărare majoră pentru criticii comitetului este legată de costurile sale. Bugetul anual al instituției a crescut de la 108 milioane EUR în 2006 la peste 142 milioane EUR în acest an și posibil 150 milioane EUR în 2021 (inclusiv costuri „excepționale” pentru modernizarea clădirii sale), în așteptarea acordului final al Consiliului și Parlamentului. Membrii CESE au un stimulent pentru a se menține ocupați. Pentru fiecare întâlnire de la Bruxelles, aceștia pot solicita 290 euro pe zi în alocații pentru a plăti cazare, mâncare și transport local, fără a fi nevoie să furnizeze chitanțe. Cu toate acestea, mai mulți membri ai CESE nu au nevoie de cazare, deoarece locuiesc deja în Belgia (în special Bruxelles), unde lucrează în locuri de muncă, cum ar fi reprezentanți de afaceri sau lobbyiști (cele mai recente date disponibile din septembrie arată că 29 de membri ai CESE aveau o adresă înregistrată în Belgia). Înregistrările de ședințe publicate de CESE în mai anul trecut ca parte a unei investigații a EUObserver au arătat că sindicalistul eston Liina Carr a primit aproximativ 46.000 de euro în indemnizații legitime pentru 160 de reuniuni ale comitetelor care au avut loc la Bruxelles între ianuarie 2015 și mai 2019, în ciuda faptului că au sediul în oraș. În plus, CESE a decis că, în timpul crizei coronavirusului, membrii săi pot solicita, de asemenea, alocația zilnică de 290 EUR pentru participarea la întâlniri virtuale.
Ce caută birocratul european prin Mauritius?
CESE finanțează, de asemenea, călătorii care nu sunt direct legate de activitatea sa privind avizele legislative. Cheltuielile de călătorie pentru anii 2017-2019 – singurii ani pentru care astfel de date sunt disponibile publicului – arată că călătoriile în alte orașe din UE au crescut de la 1.524 în 2017 la 1.701 în 2019, costând în total aproximativ 2,8 milioane EUR anul trecut. În 2019, au existat și mai multe călătorii exotice către destinații, inclusiv Mauritius (cost 57.618 EUR), Barbados (4.132 EUR), Jamaica (2.677 EUR) și Panama (9.982 EUR).
