„Comisarii progresismului” din UE au câștigat. Frontex devine „agenție de turism” pentru migranți

Pro-migranții din Uniunea Europeană au câștigat: Fabrice Leggeri, directorul general al Frontex, agenția europeană de pază de frontieră și de coastă, a fost forțat să demisioneze luna trecută. Demisia a fost acceptată de consiliul de administrație. Cu ce a „greșit” Leggeri?

Frontex, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, a fost înființată în 2004 pentru a ajuta statele membre ale UE și țările asociate la spațiul Schengen să protejeze frontierele externe ale UE.

Pârghia Comisiei Europene

În 2021, Frontex a avut un buget de 544 de milioane de euro și a angajat 1.000 de funcționari UE. Numărul acestora (polițiști de coastă și polițiști de frontieră) va crește de zece ori până în 2027. De asemenea, se intenționează ca gărzile de coastă europene să fie înarmate.

Punct  important, Frontex nu se află sub controlul Comisiei Europene. Șeful Frontex raportează unui Consiliu de Administrație format din miniștrii de Interne din cele 27 de state membre. Cu toate acestea, Comisia are doi reprezentanți în consiliu.

Acest aranjament instituțional explică natura mijloacelor utilizate pentru a obține plecarea unui director general ale cărui acțiuni erau percepute ca fiind ostile „politicii de deschidere a frontierelor” a Comisiei, notează Gatestone Institute.

Fabrice Leggeri, numit în 2015 și reconfirmat în 2019, a fost subiectul unor atacuri necruțătoare în ultimii doi ani. Comisarul suedez pentru afaceri interne, Ylva Johansson (social-democrat), numeroase ONG-uri pro-migranți (Sea Watch, Front-Lex și Progress Lawyers Network, Greek Helsinki Monitor…), membri aleși ai Parlamentului European, toți au acuzat Frontex și pe directorul general al acesteia că transformă UE într-o fortăreață și că subminează drepturile omului pentru migranți.

Migranții, multinaționalele și clientela electorală

Intensitatea conflictelor politice din jurul problemei migrației nu va fi înțeleasă decât dacă va fi legată de cel de-al Doilea Război Mondial. Pentru că europenii nu și-au revenit niciodată după ce și-au închis granițele pentru refugiații evrei persecutați de naziști, Uniunea Europeană și-a făcut o datorie de a veghea asupra drepturilor „refugiaților”. Această vinovăție este, desigur, instrumentalizată: multinaționalele doresc întotdeauna mai mulți migranți pentru a reduce costul forței de muncă, iar anumite mișcări politice au nevoie de o clientelă electorală.

Un reportaj ARD filmat cu camera ascunsă a fost cel care a declanșat „incendiul”. În octombrie 2021, jurnaliștii germani de la postul ARD au filmat un „push back”. Cu alte cuvinte, aceștia au filmat metodele dure folosite de polițiștii de frontieră greci pentru a-i întoarce înapoi pe migranți, precum și utilizarea câinilor pentru a-i urmări.

Dar, mai presus de toate, jurnaliștii au căutat să afle de ce Frontex închidea ochii. Această pasivitate a agenților Frontex este cea pe care mai multe media europene, printre care cotidianul britanic The Guardian și postul german ARD, nu i-au iertat-o directorului general al Frontex.

Anchetat ca pe un infractor

Această pasivitate a fost cea care a dus la o investigație a OLAF, serviciul de investigații interne al Uniunii Europene. Raportul întocmit de OLAF (Oficiul European de Luptă Antifraudă) în februarie 2022 – 129 de pagini și 700 de pagini de anexe – a fost complet incriminator. Împotriva lui Leggeri au fost stabilite trei plângeri: nerespectarea procedurilor, lipsă de loialitate față de Uniunea Europeană și management defectuos al personalului.

Cu toate acestea, propunerea de inițiere a procedurii disciplinare împotriva lui Leggeri a fost respinsă cu o majoritate covârșitoare de 22 de voturi împotrivă, 5 voturi pentru și o abținere.

Cele trei plângeri împotriva lui Leggeri se reduc la una singură: Frontex ar fi închis ochii la metodele brutale folosite de unele state membre ale UE pentru a respinge fluxurile de migranți ilegali în afara granițelor lor („push back”). Nu că  Leggeri ar fi adoptat atitudini personale împotriva migranților, dar oponenții săi au refuzat să vadă că migranții pot deveni, în mâinile unor state ostile, un instrument de destabilizare economică și politică.

Turcia, Belarus și robinetul cu migranți

De exemplu, în februarie-martie 2020, Turcia a aruncat câteva mii de migranți asupra Greciei, un gest ostil pe care chiar și cancelarul german Angela Merkel l-a considerat „inacceptabil”. „Nimeni nu poate șantaja UE”, a adăugat comisarul european pentru migrație, Margaritis Schinas.

Un an mai târziu, în noiembrie 2021, președintele bielorus Alexandr Lukașenko, ca răzbunare pentru sancțiunile occidentale, a importat migranți din Orientul Mijlociu pentru a-i lansa împotriva Poloniei și Lituaniei.

Dar anchetatorii OLAF au ignorat acest aspect politic al fluxurilor de migrație și l-au acuzat pe Leggeri de trădarea misiunii sale de „monitorizare” a statelor membre. Această acuzație se află în centrul conflictului care afectează Uniunea Europeană: ar trebui ca statele membre ale UE să își mențină frontierele deschise în permanență? Și este de datoria Frontex să se asigure că frontierele statelor membre ale UE sunt întotdeauna deschise?

Comisarii politici ai progresismului

Astfel, raportul anchetatorilor OLAF îi reproșează lui Fabrice Leggeri că a tras de timp pentru a recruta „20 de observatori ai drepturilor fundamentale” – acești „monitori” sunt, într-un fel, comisari politici ai progresismului, însărcinați să se asigure că drepturile migranților sunt respectate – și că a tras de timp pentru a crea un sistem operațional de monitorizare a „drepturilor fundamentale”. Este clar că, ori de câte ori UE vorbește despre „drepturi fundamentale”, este vorba despre dreptul migranților de a circula liber. Niciodată drepturile populațiilor gazdă. În acest context, o respingere este considerată o crimă capitală.

Acești „monitori” însărcinați cu drepturile fundamentale nu depind de directorul general, ceea ce înseamnă că Frontex ilustrează singură dilema europeană: primirea refugiaților și respingerea migranților, dar primirea tuturor migranților de teama de a nu-i respinge pe refugiații autentici.

Nu protecția frontierelor, ci dreptul migranților

În scrisoarea sa de demisie, Fabrice Leggeri scrie: „Se pare că mandatul Frontex în baza căruia am fost ales și reînnoit în iunie 2019 a fost modificat pe tăcute, dar efectiv”. Un mod de a spune că misiunea Frontex nu mai este protecția frontierelor, ci doar dreptul migranților de a se stabili unde doresc. Acest lucru a fost confirmat de europarlamentarul olandez Tineke Strik, liderul grupului de lucru al Parlamentului European privind Frontex.

Într-un tweet batjocoritor, Tineke Strik a explicat că nu Frontex este cea care s-a schimbat. Realitatea, a spus ea, este că Fabrice Leggeri „nu a înțeles niciodată că Frontex trebuie să protejeze drepturile fundamentale în toate acțiunile sale”. Ea a adăugat: „Următorul director trebuie să facă din acest lucru o prioritate absolută”.

Odată cu plecarea lui Fabrice Leggeri, Frontex devine astfel oficial o agenție de primire a migranților.