După zeci de ani în care a încercat să lustruiască imaginea familiei sale, Ferdinand „Bongbong” Marcos Jr., care va deveni joi noul președinte al Filipinelor, a finalizat revenirea spectaculoasă a clanului său, de la oprobriu la puterea supremă, în mai puțin de o generație.
Marcos Jr, cunoscut sub porecla „Bongbong”, îi va succeda lui Rodrigo Duterte după o victorie zdrobitoare în alegerile prezidențiale din mai.
Clanul familial se va muta din nou în palatul prezidențial din Malacanang, Manila, la 36 de ani de la revolta populară care a dus la răsturnarea dictaturii tatălui său și la exilul familiei în Statele Unite.
„Lipsit de griji și leneș”
Deși descris de tatăl său ca fiind „lipsit de griji și leneș”, Marcos Jr. a reușit să ajungă la cea mai înaltă funcție. Promițând să unifice țara, Ferdinand Marcos intenționează să lupte împotriva șomajului și a inflației, în condițiile în care pandemia Covid-19 a dat o lovitură serioasă economiei arhipelagului.
El s-a declarat „umilit” de această victorie și a promis să „lupte mereu pentru perfecțiune”.
Vroia să fie astronaut
În copilărie, a visat să devină astronaut. Dar a sfârșit prin a urma același destin ca și tatăl său și a intrat în politică. Viceguvernator și apoi guvernator al provinciei Ilocos Norte, bastionul familiei sale, în anii 1980, Marcos Jr. a fost, de asemenea, membru al Camerei Reprezentanților și al Senatului.
Legăturile cu tatăl său, autorul unei represiuni sângeroase în anii legii marțiale, îl fac pe acesta unul dintre cei mai dezbinanți politicieni filipinezi. „Bongbong” a fost trimis în Marea Britanie când Marcos Senior a declarat legea marțială în 1972.
Dar a profitat de rețelele de socializare pentru a duce o campanie masivă de dezinformare care vizează tinerii, care nu au cunoscut opresiunea și corupția pe scară largă care au marcat cei 20 de ani de guvernare ai tatălui său, scrie Le Point.
„Geniul politic” al tatălui său
De asemenea, el a atras sprijinul Sarei Duterte, fiica președintelui în exercițiu și candidat de succes la vicepreședinție, precum și al altor membri ai elitei politice. Marcos Jr. și Sara Duterte au în comun faptul că sunt copiii unor lideri autoritari, ceea ce a stârnit îngrijorarea grupurilor pentru drepturile omului și a unei mari părți a clerului că cele două familii ar putea să se instaleze la putere.
Marcos Jr. apără acum regimul tatălui său, al cărui „geniu politic” îl laudă, citând creșterea economică puternică de la început și cheltuielile publice din timpul legii marțiale, care au ascuns corupția și proasta gestionare care au sărăcit ulterior națiunea.
„El spune lumii: judecați-mă, nu pe baza strămoșilor mei, ci pe baza acțiunilor mele”, a relatat Vic Rodriguez, un consilier apropiat, într-o declarație după victoria lui Marcos Jr.
Evitarea presei
După moartea dictatorului destituit în Hawaii, SUA, în 1989, familia Marcos s-a întors acasă și a început o revenire remarcabilă în politică, exploatând alianțele locale pentru a obține o serie de funcții înalte.
Cnalul Marcos a fost acuzat de corupție care a afectat guvernele care au urmat anilor de dictatură și a beneficiat de furia populației provocată de distribuția inegală a bogăției.
Dorind să evite repetarea greșelilor din campania sa prezidențială din 2016, în care a fost asaltat de întrebări despre trecutul familiei sale, Marcos Jr. a evitat dezbaterile și a acordat doar rare interviuri, în care a părut destul de stânjenit.
Chiar și după victorie, vocea lui Marcos Jr. a fost rareori auzită în mass-media, preferând să comunice prin intermediul lui Trixie Cruz-Angeles, un avocat și blogger care a fost numit recent secretarul său de presă.
Adversarii săi au încercat să obțină descalificarea sa din cursa prezidențială, invocând o condamnare anterioară pentru nedeclararea veniturilor, acuzându-l că a mințit în legătură cu diplomele sale și că are aproape 4 miliarde de dolari în taxe de moștenire neplătite.
În ciuda faptului că l-a numit „slab”, președintele în exercițiu Rodrigo Duterte i-a susținut candidatura. Unii au considerat că este o încercare a președintelui în exercițiu, care face obiectul unei anchete internaționale pentru războiul său împotriva drogurilor, de a obține o garanție că nu va fi urmărit penal după încheierea mandatului său.
